Ecaterina Văcărescu (născută Cantacuzino-Pașcanu)

Ecaterina Văcărescu s-a născut la Iași în anul 1819, ca fiică a spătarului moldovean Mihalache Cantacuzino-Pașcanu (1791–1857) și a Mariei Cantacuzino-Pașcanu.

În anul 1834, s-a căsătorit cu poetul Iancu (Ioan Alexandru) Văcărescu (1792–1863), unind astfel două importante familii boierești din Moldova și Țara Românească. Din căsătoria lor au rezultat opt copii, printre care diplomatul Ioan (Ienăchiță) Văcărescu, ministru plenipotențiar și prefect al Capitalei, și Mihail Văcărescu, ofițer și cronicar de presă sub pseudonimul Claymoor. Prin fiul său Ioan, a fost bunica scriitoarei Elena Văcărescu.

În anul 1836, la scurt timp după căsătorie, portretul său oficial a fost pictat în ulei pe pânză de artistul vienez Josef August Schöefft, aflat în acea perioadă în Principate. Lucrarea, păstrată în colecțiile Bibliotecii Academiei Române și documentată de istoricul Sorin Iftimi (2019), o înfățișează într-o rochie de catifea purpurie cu mâneci bufante și bijuterii de epocă.

Ecaterina Văcărescu a încetat din viață la București, la 26 decembrie 1891, la vârsta de 72 de ani, decesul fiind înregistrat în actul de stare civilă nr. 6541. Numele său este consemnat pe lespedea cavoului familiei Văcărescu de la Cimitirul Bellu (figura 17, locul 15).