Calistrat Bâr­lă­deanu botez Christache (Orleanu ?)

Născut la Ploiești, în anul 1840, cu numele de botez Christache, fiu al preotului Constantin și al Mariei, devenită ulterior schimonahia Macariea. A fost hirotonit diacon și preot în 1866 la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Ploiești. După rămânerea sa văduv, a urmat studii teologice la Atena, apoi a slujit la Capela românească din Paris între 1877 și 1880.

În anul 1878 a fost tuns în monahism de Mitropolitul Primat Calinic Miclescu, primind numele Calistrat și rangul de arhimandrit. În 1880 a fost hirotonit arhiereu și numit vicar al Episcopiei Hușilor, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1916. A fost și locțiitor al scaunului episcopal al Hușilor între 1900 și 1902.

S-a numărat printre primii profesori ai Facultății de Teologie din București, unde a predat discipline biblice și patristice începând cu anul 1881, alături de fratele său, profesorul și decanul Barbu Constantinescu. A publicat studii teologice, manuale școlare și lucrări dedicate Vechiului Testament și literaturii patristice. A participat și la pregătirea ediției sinodale a Bibliei din 1914.

A locuit în mare parte a vieții în București și a fost paroh al Bisericii Zlătari de pe Calea Victoriei.

Complicaţiile  de  ordin  disciplinar  şi  ideologic  pe  care 
arhiereul  Calistrat  Orleanu-Bârlădeanu  le-a  avut  cu  membrii 
Sfântului  Sinod,  duc  la  înlocuirea  acestuia  la  conducerea  revistei 
„Biserica  Ortodoxă  Română”  cu  arhiereul  Meletie  Constănţeanu 
(1913).