Camil Petrescu

Camil Petrescu a fost scriitor, romancier, dramaturg, poet, filosof și publicist. Este considerat unul dintre principalii reprezentanți ai modernismului românesc și unul dintre autorii care au contribuit decisiv la dezvoltarea romanului modern în literatura română.

S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. A rămas orfan de mic și a fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, în zona mahalalei Moșilor. A urmat școala primară în cartierul Obor, apoi Colegiul „Sfântul Sava" și Liceul „Gheorghe Lazăr". Rezultatele bune la învățătură i-au permis să fie bursier intern. Din 1913 a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București, unde și-a obținut licența cu calificativul „magna cum laude". Ulterior a devenit profesor de liceu la Timișoara. A obținut doctoratul în filosofie cu lucrarea „Modalitatea estetică a teatrului", publicată în 1937.

Debutul său publicistic a avut loc în 1914, în revista „Facla", cu articolul „Femeile și fetele de azi", semnat cu pseudonimul „Raul D." În anii următori a desfășurat o activitate publicistică intensă, colaborând cu mai multe reviste și publicații culturale. La Timișoara a lucrat și în presa locală, implicându-se în redactarea publicațiilor „Banatul" și „Țara".

Primul Război Mondial a avut o influență majoră asupra vieții și operei sale. Între 1916 și 1918 a participat la război în calitate de ofițer. A fost rănit, a fost internat într-un spital militar și a revenit ulterior pe front. A fost luat prizonier și a rămas în captivitate până în 1918. În timpul războiului și-a pierdut auzul la o ureche. Experiența frontului a avut un rol important în opera sa și a stat la baza romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", publicat în 1930.

În 1923 a publicat primul său volum, „Versuri. Ideea. Ciclul morții". Poezia sa timpurie reflectă preocuparea pentru experiența individuală, război și problemele conștiinței.

Camil Petrescu a avut o activitate importantă și ca dramaturg. Printre piesele sale se numără „Jocul ielelor", „Suflete tari", „Mioara", „Danton", „Act venețian" și „Mitică Popescu". În 1922 a primit Premiul Teatrului Național, iar la 27 mai 1939 a primit Premiul Național pentru literatură dramatică.

În publicistică a fondat și a condus publicații literare. A editat „Săptămâna muncii intelectuale și artistice" și „Cetatea literară", iar ulterior a avut o activitate importantă la „Revista Fundațiilor Regale". A participat activ la dezbaterile culturale ale epocii interbelice.

Consacrarea sa ca romancier este legată în primul rând de Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) și de Patul lui Procust (1933). În aceste romane, Camil Petrescu dezvoltă tehnici narative moderne și acordă un rol central perspectivei individuale, conștiinței și experienței directe.

Activitatea sa filosofică s-a concentrat în special asupra fenomenologiei și problemelor cunoașterii. A publicat Teze și antiteze (1936), Modalitatea estetică a teatrului (1937) și studiul Husserl. O introducere în filosofia fenomenologică (1938). A lucrat și la proiectul filosofic Doctrina substanței, publicat în două volume în 1988, postum.

În 1936 a fost ales vicepreședinte al Societății Autorilor Dramatici Români. În perioada februarie–decembrie 1939 a fost director al Teatrului Național din București, perioadă în care a susținut dezvoltarea activității teatrale și a organizat o școală de regie experimentală. Teatrul Național îl consemnează oficial în cronologia directorilor instituției pentru stagiunile 1938–1939 și 1939–1940.

În 1948 a fost ales membru titular activ al Academiei Române și a publicat piesa „Bălcescu". În 1949 a primit Premiul de Stat pentru această piesă. În 1950 a publicat volumul de nuvele „Turnul de fildeș".

În ultimii ani ai vieții a lucrat intens la romanul istoric Un om între oameni, consacrat lui Nicolae Bălcescu și Revoluției de la 1848. Primul volum a apărut în 1953, al doilea în 1955. Al treilea volum a apărut postum în 1957, romanul rămânând neterminat. Pentru această operă a primit Premiul de Stat.

În 1947 s-a căsătorit cu actrița Eugenia Marian. Cei doi au avut doi fii, Camil-Aurelian și Octavian-Eugeniu.

Opera sa cuprinde romane, dramaturgie, poezie, eseuri filosofice, publicistică și însemnări memorialistice. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și Patul lui Procust sunt studiate în programa școlară națională și rămân printre cele mai citite romane românești ale secolului al XX-lea. Teoriile sale despre autenticitate în literatură și despre romanul conștiinței au influențat generații de scriitori și critici literari români.

Camil Petrescu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu. Gheorghe Bezviconi îl consemnează în Necropola Capitalei (1972) la figura 114. Surse ulterioare indică reînhumarea sa în figura 1, unde se află în prezent mormântul. Pe lespede este înscris: Un om între oameni. În 2014, revista Observator Cultural semnala vandalizarea mormântului și furtul unei mici sculpturi reprezentând capul scriitorului, în contextul stării necorespunzătoare a mai multor monumente funerare din Cimitirul Bellu.

Camil Petrescu a murit la București, la 13 mai 1957.