Calist Ialomițeanu botez Constantin

A fost diacon la Biserica „Cu Sfinți” din București între 1882 și 1887. A urmat cursul Superior al Seminarului „Nifon” (1882-1885) și a absolvit Facultatea de Teologie din București, obținând licența în 1896. A ocupat funcția de director al Cancelariei Episcopiei Hușilor în perioada 1887-1888 și a fost profesor de Religie la Gimnaziile din Călărași (1889-1890) și Giurgiu (1890-1896). Ulterior, a predat la Liceele „Sf. Sava” și „Matei Basarab” din București (1896-1912). Începând din 1891, a fost preot la Biserica „Delea Nouă” din București și președinte al Societății Clerului Român „Ajutorul” (1896-1912). Rămânând văduv, a fost ales arhiereu cu titlul „Botoșăneanul” pentru Mitropolia Moldovei la 24 mai 1899. A fost călugărit la Cernica sub numele de Calist și hirotonit la Iași pe 4 iulie 1899. Deși a continuat să slujească la Biserica „Delea Nouă” și să predea Religie în București, a fost ales episcop al Argeșului pe 4 februarie 1912, funcție pe care a exercitat-o până la moartea sa.