Toma Stelian

Toma Stelian (1860–1925) a fost un remarcabil avocat, profesor universitar de drept comercial, om politic (ministru al Justiției și al Internelor) și unul dintre cei mai importanți mecena ai României interbelice.

Educație și carieră

Născut la Craiova la 3 aprilie 1860, a absolvit Facultatea de Drept din București în 1881. Studiile continuă la Paris, obținând doctoratul în drept în 1885 și diploma Școlii Libere de Științe Politice. Considerat „părintele dreptului comercial românesc”, a fost titularul catedrei de profil la Universitatea din Iași (1885–1896) și la Universitatea din București (1897–1925).

Activitate politică și diplomatică

A fost un liberal de marcă, deputat în numeroase legislaturi. A deținut portofoliul Ministerului Justiției (1907–1910) și a fost ministru de Război ad interim în 1909. În perioada 1917–1919, a condus misiunea parlamentară a Consiliului Național Român la Paris, jucând un rol crucial în diplomația pentru unirea românilor.

Mecenat

Prin testament, a donat statului român palatul său din Șoseaua Kiseleff și vasta sa colecție de artă (peste 500 de picturi și sculpturi). Muzeul Toma Stelian a fost deschis în 1931, clădirea găzduind ulterior Uniunea Scriitorilor și Muzeul Național al Literaturii Române.

Mormânt și controverse

Toma Stelian a deținut două proprietăți funerare importante în Cimitirul Bellu (figura 32, locul 2 și figura 80, locul 6), ambele construite de arhitectul Ion D. Berindei. Este înmormântat în capela din figura 80, locul 6. Divorțul de soția sa, Plotina Nicolescu (înmormântată în monumentul familiei Argeșianu, figura 32, locul 10), este consemnat în sursele epocii. Recent, presa a semnalat situații problematice privind tranzacționarea ilegală a unor locuri de veci, inclusiv a mausoleului care a aparținut lui Toma Stelian.