Toma Caragiu

Toma Caragiu (1925–1977) a fost un actor român de teatru, film, televiziune și estradă, apreciat pentru expresivitatea scenică și tranziția de la ironia satirică la registrul dramatic. S-a născut la 21 august 1925 la Argos Orestiko (Grecia), într-o familie de aromâni (Nico și Atena Caragiu). În 1928, familia s-a stabilit în Cadrilater, la Silistra, iar în toamna anului 1940, în urma cedării Cadrilaterului, s-a refugiat la Ploiești, oraș de care artistul a rămas legat întreaga viață.

A urmat cursurile Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, unde a activat în trupa de teatru a școlii. În 1945 s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o pentru a urma cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București (devenit ulterior Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică), clasa Victor Ion Popa. A debutat scenic în 1948 pe scena Studioului Teatrului Național din Piața Amzei, în rolul unui paj din piesa „Toreadorul din Toledo”. A absolvit institutul în 1949, iar la 1 aprilie 1951 a fost angajat la Teatrul de Stat din Constanța, unde a jucat printre altele în spectacolul „Nunta lui Krecinski”.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, a preluat conducerea Teatrului de Stat din Ploiești, activând timp de 12 ani ca director și actor principal, perioadă în care instituția ploieșteană a cunoscut o etapă de mare efervescență artistică, cu zeci de montări apreciate la nivel național. În 1965 s-a transferat la Teatrul „L.S. Bulandra” din București, unde a creat roluri de referință sub îndrumarea unor regizori precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Valeriu Moisescu și Dinu Cernescu, remarcându-se în dramaturgia lui Cehov, Shakespeare, Brecht, Gogol, Büchner și Caragiale.

În televiziune și la radio a susținut numeroase recitaluri și monologuri satirice, colaborând îndeosebi cu regizorul Alexandru Bocăneț.

În cinematografie a creat personaje memorabile, între care căpitanul Panait în seria „Brigada Diverse” (B.D., regia Mircea Drăgan) și Costică Caratase în „Actorul și sălbaticii” (regia Manole Marcus). În anii 1976–1977 a apărut în producțiile „Premiera”, „Operațiunea Monstrul”, „Mere roșii”, filmul de aventuri „Cuibul salamandrelor” (lansat la începutul anului 1977) și comedia satirică „Tufă de Veneția” (regia Petre Bokor, 1977).

A încetat din viață în seara zilei de 4 martie 1977, la cutremurul devastator, în urma prăbușirii blocului Continental din strada Colonadelor (București), unde locuia, alături de prietenul său, regizorul Alexandru Bocăneț. A fost înhumat în Cimitirul Bellu, la Aleea Artiștilor (figura 121).

Teatrul din Ploiești îi poartă numele din anul 1991, iar moștenirea sa artistică rămâne un reper major al culturii române.