Nicolae Ghica-Budești

< p > Nicolae Ghika-Budești a fost un arhitect și inginer de renume, figură centrală a arhitecturii românești din prima jumătate a secolului al XX-lea și un fervent teoretician al stilului neoromânesc. Născut la Iași, a urmat studii de inginerie la Școala de Poduri și Șosele din București sub îndrumarea lui Anghel Saligny, continuându-și apoi pregătirea la École des Beaux-Arts din Paris, în atelierul lui Victor Laloux.

Cariera sa a fost marcată de o dublă dimensiune: creația originală și conservarea patrimoniului. Ca arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice (1906–1943), a coordonat restaurări fundamentale la mănăstiri precum Hurezi, Cozia sau Probota. În plan creativ, opera sa de căpătâi este clădirea Muzeului Național al Țăranului Român (fostul Muzeu de la Șosea), proiectată începând cu 1912, o sinteză monumentală a elementelor bizantine și moldovenești.

Ghika-Budești a fost și un cercetător pasionat, publicând lucrarea monumentală Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia, esențială pentru istoriografia arhitecturii medievale. A fost profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București și a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1930.

Înmormântat la Cimitirul Bellu.

Sursă: Wikipedia RO; BMIM XXX/2016, Andreea Pop.