Traian Vuia

Traian Vuia (n. 17 august 1872, Surducu Mic, județul Timiș, Austro-Ungaria – d. 3 septembrie 1950, București) a fost un inventator român, pionier al aviației mondiale, celebru pentru realizarea primului zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul, fără catapulte, șine sau alte ajutoare externe.

S-a născut într-o familie de țărani din Banat. Tatăl său a fost preotul Simion Popescu, iar „Vuia” era numele de familie al mamei sale, Ana. A urmat școala primară în Bujor și Făget, apoi Liceul de Stat din Lugoj, pe care l-a absolvit în 1892 ca șef de promoție, cu calificativul „eximio modo” la toate materiile. S-a înscris la Școala Politehnică din Budapesta (secția mecanică), dar din cauza dificultăților financiare a renunțat și s-a transferat la Facultatea de Drept, obținând doctoratul în științe juridice în 1901 cu teza „Militarism și industrialism, regimul de stat și de contract”. În timpul studenției a activat în Societatea „Petru Maior” a studenților români din Budapesta.

La 1 iulie 1902, Vuia a sosit la Paris, aducând cu sine macheta unui „aeroplan-automobil”. La 16 februarie 1903 a înaintat Academiei de Științe a Franței memoriul „Proiect de aeroplan-automobil”, care a fost respins, considerându-se că aparatele mai grele decât aerul nu pot zbura. La 17 august 1903 a obținut brevetul francez nr. 332.106, iar în 1904 a brevetat invenția și în Marea Britanie (nr. 11181, sub titlul „aeroplan-motor”).

La sfârșitul anului 1905 a terminat de construit aparatul „Vuia nr. 1” — un monoplan cu cadru de țevi de oțel, aripi de pânză bombate (aspect de liliac), anvergură de 8,70 m, suprafață de 20 m², motor cu anhidridă carbonică (20 CP, derivat din motorul Serpollet) și tren de aterizare cu 4 roți cu pneuri. Elicea, fixată în față, avea diametrul de 2,20 m și pasul de 2,35 m.

La 18 martie 1906, pe terenul de la Montesson, lângă Paris, „Vuia nr. 1” a efectuat primul zbor din istorie cu un aparat mai greu decât aerul care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii de propulsie, fără nicio instalație ajutătoare legată de sol. După o accelerare pe cca. 50 m, aparatul s-a desprins de la sol și a zburat 12 m la o înălțime de cca. 1 m. În iulie-august 1906 a efectuat o serie de zboruri reușite la Issy-les-Moulineaux, apoi a perfecționat aparatul („Vuia nr. 1-bis”). În 1907 a construit „Vuia nr. 2”, echipat cu un motor cu benzină Antoinette (8 cilindri în V), cu care a parcurs 70 m în zbor la Bagatelle.

În timpul Primului Război Mondial, Vuia a fost mobilizat în Franța la serviciul tehnic aeronautic. A militat pentru desăvârșirea statului național unitar român și a fost primul președinte al Comitetului Național al Românilor din Transilvania, înființat la Paris la 17/30 aprilie 1918 (ulterior a fost înlocuit de dr. Ioan Cantacuzino). A editat la Paris revista „La Transylvanie” și a făcut parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris. A fost vicepreședinte al Uniunii Românilor din Transilvania și Bucovina.

După război, Vuia a continuat să inventeze: a construit două elicoptere experimentale (1918, 1922), a inventat un generator de abur de înaltă presiune (1925, brevetat în mai multe state) și a înregistrat în total 24 de brevete de invenție. A fost membru în loja masonică franceză.

În 1945 a suferit o paralizie în urma unui accident vascular cerebral. La 28 iunie 1950, la invitația prietenului său Petru Groza, prim-ministru al României, Vuia s-a întors în țară după 48 de ani de absență. A fost găzduit inițial la hotelul Athénée Palace, apoi mutat la un cămin de bătrâni în Berceni, unde a fost îngrijit de trei medici (printre care Ana Aslan). A decedat la 3 septembrie 1950, la vârsta de 78 de ani, și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Aeroportul Internațional Timișoara îi poartă numele din 2003, iar la 18 martie 2006 a fost sărbătorit Centenarul zborului său istoric.