Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut la 26 februarie 1838, la Cristinești, ținutul Hotin, Basarabia, astăzi în Ucraina, a fost unul dintre cei mai importanți cărturari români ai secolului al XIX-lea. A fost filolog, istoric, lingvist, scriitor, dramaturg, publicist, folclorist și politician. Prin amploarea preocupărilor sale este considerat unul dintre ultimii enciclopediști ai culturii române.

A provenit din vechea familie boierească Hâjdău. Tatăl său, Alexandru Hâjdău, era scriitor și istoric, iar educația primită în familie i-a format interesul pentru istorie, limbi clasice și documente vechi. A studiat la Chișinău și la Universitatea din Harkov, unde a urmat cursuri de drept, istorie și filologie, fără a obține diploma de absolvire.

În 1858 s-a stabilit în Principatele Române. A fost bibliotecar și profesor la Iași, apoi s-a mutat la București. În 1876 a devenit director al Arhivelor Statului, iar din 1878 profesor de filologie comparată la Universitatea din București. În 1877 a fost ales membru al Academiei Române.

Opera

Opera sa este impresionantă prin diversitate și profunzime. Printre cele mai importante lucrări se numără:

• Ion Vodă cel Cumplit (1865) — dramă istorică.
• Răzvan și Vidra (1867) — considerată una dintre cele mai valoroase drame istorice românești.
• Istoria critică a românilor (începută în 1873) — lucrare de sinteză istorică.
• Cuvente den bătrâni (1878, 1881) — culegere de texte vechi și documente folclorice.
• Etymologicum Magnum Romaniae — primul mare dicționar istoric și etimologic al limbii române, rămas neterminat după litera B.

Momentul care i-a schimbat radical viața a fost moartea unicei sale fiice, Iulia Hasdeu, la 29 septembrie 1888, la doar 18 ani. Iulia fusese o poetă și pianistă prodigioasă, prima femeie română înscrisă la Sorbona (1886). După această tragedie, Hasdeu s-a apropiat de spiritism, convins că poate comunica cu fiica sa.

Între 1894 și 1896 a construit la Câmpina Castelul Iulia Hasdeu, conceput după planuri despre care afirma că i-au fost transmise în ședințe spiritiste. Clădirea, unicul templu spiritist din România, adăpostește astăzi Muzeul Memorial „Bogdan Petriceicu Hasdeu".

Bogdan Petriceicu Hasdeu a murit la 25 august 1907, la Câmpina. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București, în cavoul familiei Hasdeu, alături de fiica sa Iulia. Monumentul funerar este unul dintre cele mai cunoscute din Bellu și reprezintă un reper al artei funerare românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Constantin Bacalbașa despre Hasdeu

În „Bucureștii de altădată", Constantin Bacalbașa îl descrie pe Hasdeu ca pe una dintre figurile intelectuale dominante ale Bucureștiului din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Bacalbașa insistă asupra caracterului său excepțional și controversat, remarcând erudiția ieșită din comun, temperamentul polemic și independența de gândire. El amintește că Hasdeu impresiona prin memoria sa extraordinară și prin ușurința cu care trecea de la istorie la filologie, literatură sau politică.

Despre perioada de după moartea Iuliei, Bacalbașa notează că savantul s-a retras aproape complet din viața publică, dedicându-se cercetărilor spiritiste și încercărilor de a comunica cu fiica sa. El consideră acest episod drept una dintre cele mai dramatice transformări din viața unui intelectual român.