Antoniu Schewitz

Antoniu Schewitz a fost un profesor și pedagog renumit în Bucureștiul secolului al XIX-lea, cunoscut în special pentru activitatea sa în domeniul învățământului privat. În anul 1837, a pus bazele Institutului Schewitz, situat în mahalaua Enei. Această instituție de învățământ a devenit rapid una dintre cele mai prestigioase școli private din Capitală, atrăgând elevi din familii înstărite și oferind o educație bazată pe standarde europene ale vremii.

După decesul fondatorului în 1879, conducerea institutului a fost preluată de soția sa, Maria Schewitz (1814-1896). Deoarece aceștia nu au avut urmași direcți, școala a trecut ulterior sub administrarea lui Thierrin, devenind cunoscută sub numele de Institutul Schewitz-Thierrin. Școala și-a încetat activitatea la începutul Primului Război Mondial, după aproape șapte decenii de funcționare continuă. Multe personalități române au urmat cursurile Institutului Schewitz-Thierrin.

Antoniu Schewitz a fost inițial înmormântat în 1879, însă la 4 mai 1888 rămășițele sale pământești au fost aduse în țară și reînhumate la Cimitirul Bellu, pe aleea principală, în stânga, în apropierea cavoului unde Iulia Hasdeu doarme în eternitate (fig. 25, loc 2).

Surse: Bezviconi, „Necropola Capitalei" (1972); George Potra, „Din Bucureștiul de ieri", Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1990, Vol. I-II, p. 58; „Gheorghe Țițeica: Om de știință și pedagog" (crifst.ro); „Alexandru Tzigara-Samurcaș - Biobibliografie" (restitutio.bcub.ro).