Iulia Hasdeu

Iulia Hasdeu s-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind unicul copil al savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu și al Iuliei Faliciu. A beneficiat din copilărie de un mediu intelectual formativ și a manifestat de timpuriu aptitudini pentru literatură și muzică. A urmat studiile secundare la Liceul „Sfântul Sava” din București și a frecventat, în paralel, cursuri la Conservatorul din Capitală.

În 1881 s-a stabilit la Paris împreună cu mama sa, continuându-și studiile la Colegiul Sévigné. În iulie 1886 a susținut și a promovat examenul de bacalaureat în Litere la Paris. În toamna aceluiași an s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Paris, unde a frecventat cursuri de literatură, filosofie, istorie și limbi clasice, fiind consemnată în sursele istoriografice românești drept prima studentă de origine română de la Sorbona.

În timpul anilor de studii la Paris a continuat să redacteze versuri, piese de teatru, reflecții critice și proză, predilect în limba franceză. La finalul anului 1886 au apărut primele manifestări ale unei afecțiuni pulmonare. Pe fondul deteriorării stării fizice, a fost nevoită să își întrerupă studiile universitare în cursul anului 1887. După perioade de tratament în sanatorii din Franța și Elveția, a revenit în România în 1888. A decedat la București, la 29 septembrie 1888, la vârsta de 18 ani, din cauza tuberculozei.

A fost înhumată în Cimitirul Bellu din București, la Figura 25, locul 22. Dispariția timpurie a fiicei sale l-a marcat profund pe tatăl său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a abandonat treptat preocupările academice uzuale și s-a apropiat de practicile spiritiste, declarând în scrierile sale comemorative (în special în volumul «Sic Cogito», 1890) că primea comunicări și mesaje de dincolo de mormânt de la spiritul Iuliei. Pe baza acestor mărturii și convingeri personale, B.P. Hasdeu a coordonat edificarea mausoleului de la Cimitirul Bellu (finalizat în 1890, cu contribuția sculptorului Ion Georgescu pentru statuare și a altor meșteri colaboratori) și, între anii 1893 și 1896, a ridicat la Câmpina castelul dedicat memoriei fiicei sale (în prezent Muzeul Memorial «B.P. Hasdeu»).

Creația literară a Iuliei Hasdeu a rămas în mare parte în manuscris în timpul vieții și a fost publicată postum sub îngrijirea tatălui său, cuprinzând volumele «Bourgeons d’Avril. Fantaisies et Rêves» (1889), «Chevalerie. Confidences et Canevas» (1890) și «Théâtre. Légendes et Contes» (1890).