August Treboniu Laurian

August Treboniu Laurian, născut Augustin Trifan la 17 iulie 1810, în Fofeldea, județul Sibiu, a fost filolog, istoric, publicist, profesor universitar și om politic. A fost una dintre personalitățile importante ale culturii române din secolul al XIX-lea și membru fondator al Societății Academice Române.

A urmat studiile liceale la Sibiu și Cluj, apoi studii universitare la Viena și Hanovra, unde a obținut doctoratul în filologie. A desfășurat o activitate didactică importantă. Începând din 1842 a fost profesor de filosofie, iar din 1845 profesor de limbă și literatură latină la Colegiul „Sfântul Sava" din București.

Între 1852 și 1855 a fost inspector general al Școlilor Naționale din Moldova. În această perioadă a reorganizat învățământul, a înființat școli, a introdus studiul obligatoriu al limbii latine și a elaborat manuale de istorie și geografie.

A participat la dezvoltarea învățământului superior românesc și la înființarea Universității din București. A fost profesor de latină și primul decan al Facultății de Litere, funcție pe care a deținut-o începând din 1864. În 1876 a devenit director al Bibliotecii Centrale Universitare.

Laurian a participat la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania și a colaborat la redactarea programului revoluționarilor transilvăneni. A participat la Marea Adunare de pe Câmpia Libertății de la Blaj și a susținut drepturile politice și naționale ale românilor din Transilvania. A militat și pentru Unirea Principatelor.

În domeniul filologiei a fost unul dintre principalii reprezentanți ai curentului latinist. În 1840 a publicat „Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Daciae vigentis vulgo Vallachicae". Împreună cu Ioan C. Massim a elaborat „Dicționarul limbei române", publicat în două volume între 1871 și 1876.

Ca istoric, Laurian a continuat tradiția Școlii Ardelene și a contribuit la dezvoltarea studiului istoriei naționale. Printre lucrările sale se numără „Brevis conspectus historiae Romanorum in utraque Dacia de gentium", „Temișiana", „Die Romanen der österreichischen Monarchie", „Die Rechte der rumanischen Nation gegen die Angriffe der Sachsen" și „Documente istorice despre starea politică și ieratică a românilor din Transilvania". A întocmit și „Charta țărilor române cunoscute mai înainte sub numele de Dacia".

A avut și o importantă activitate publicistică. În 1845, a întemeiat împreună cu Nicolae Bălcescu revista «Magazin istoric pentru Dacia», contribuind ulterior la redactarea și editarea acesteia.

În cadrul Societății Academice Române, Laurian a ocupat funcția de secretar general între 31 august 1867 și 1 august 1870. A fost președinte al Secțiunii literare între 1867 și 1879 și președinte al Societății Academice Române în două perioade, 1 august 1870-18 august 1872 și 16 august 1873-18 septembrie 1876.

A fost și membru fondator al ASTRA și președinte al Societății „Transilvania". În 1873 a primit Premiul „Evanghelie Zappa" al Societății Academice Române pentru traducerea Filipicelor lui Cicero.

August Treboniu Laurian a fost căsătorit cu Maria Laurian, născută în 1826 și decedată în 1895. O fotografie de familie realizată în 1851, păstrată în Fototeca Muzeului Național de Istorie a României, îl prezintă alături de soția sa și de doi dintre copiii lor, Alexandru și Dimitrie August. A mai avut o fiică, Lucia.

Sursa foto: Galeria portretelor

Laurian a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, figura 40, locul 55. Monumentul funerar este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-IV-m-B-20118.078 și este identificat drept „Monumentul funerar Aug. Treboniu Laurian". Monumentul are un bust din marmură albă realizat de sculptorul Carol Storck, semnat și datat pe spate «Storck jun. 1886».

Un alt bust dedicat lui August Treboniu Laurian se află în București, în Piața August Treboniu Laurian, la intersecția străzilor Logofătul Udriște și Matei Basarab. Bustul a fost realizat de sculptorul Constantin Bălăcescu în marmură de Carrara și a fost dezvelit la 2 iulie 1903, la inițiativa unui grup de profesori ai Liceului Matei Basarab.

Sursa foto: Wikipedia