Aurel Covaci

Aurel Covaci a fost un traducător român de literatură universală, cunoscut îndeosebi pentru versiunea românească în versuri a epopeii „Lusiada” de Luís de Camões și pentru tălmăcirea a numeroase capodopere din lirica mondială. S-a născut la 13 februarie 1932 la Oradea, urmând ulterior cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, perioadă în care a frecventat cercurile literare ale tinerei generații din anii 1950.

Anii de formare și începuturile activității sale s-au desfășurat în atmosfera de strictă supraveghere politică din mediul universitar și literar bucureștean. Student fiind, a legat o prietenie strânsă cu poetul Nicolae Labiș, alături de care a locuit o perioadă. În contextul acțiunilor represive declanșate de organele de securitate împotriva grupurilor studențești după toamna anului 1956, Aurel Covaci a fost arestat la 14 martie 1958 și judecat în toamna aceluiași an. Prin sentința Tribunalului Militar București din septembrie 1958, dată în baza articolului 209 din Codul penal privitor la uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la trei ani de închisoare corecțională, executând aproximativ doi ani de detenție până la eliberarea din 1960. Detalii specifice privitoare la violențele din anchetă, internarea la infirmerie în aprilie 1958 sau interdicția de semnătură provin din relatările memorialistice ale soției sale, Stela Covaci, consemnate în volumul documentar „Persecuția. Mișcarea studențească anticomunistă, București, Iași (1956–1958)” (Editura Vremea, 2006).

Dedicându-se traducerii de poezie universală, Aurel Covaci a publicat la Editura pentru Literatură Universală, în 1965, traducerea epopeii naționale portugheze „Lusiada” de Luís de Camões, reeditată în 1977 la Editura Minerva. Traducerea a beneficiat de o primire critică favorabilă în presa literară, fiind remarcată fidelitatea și stăpânirea structurii metrice originale. De-a lungul anilor, a lucrat la numeroase tălmăciri din lirica universală, printre care și ediții din Fernando Pessoa, Lope de Vega sau Federico García Lorca.

În viața literară, numele său a fost implicat în controversa paternității poemului „Cîntec de lebădă”, publicat inițial ca text inedit atribuit lui Nicolae Labiș în ziarul „Săptămîna” (la 8 ianuarie 1982). Paternitatea textului a fost revendicată de Aurel Covaci, care a arătat că poemul a fost compus de el în octombrie 1957, după moartea lui Labiș, aspect susținut și de mărturia Margaretei Labiș. Disputa a fost tranșată în presa literară prin articolul „Restabilirea” semnat de Constantin Dumitrache în revista „Ramuri” (nr. 6, 1983), care a argumentat în favoarea paternității lui Covaci. În privința circumstanțelor morții lui Nicolae Labiș din decembrie 1956, ipoteza unei provocări a accidentului din partea Securității constituie o interpretare susținută retrospectiv de Stela Covaci în scrierile sale memorialistice, nefiind o concluzie istorică dovedită documentar.

Aurel Covaci a decedat la 18 mai 1993 la București și a fost înhumat în Cimitirul Bellu, la figura 9.