Mausoleul Hasdeu

Mausoleul Hasdeu, cunoscut și ca „Templul Spiritist\" din Cimitirul Bellu, a fost finalizat în anul 1890. Monumentul a fost ridicat în memoria fiicei sale, Iulia Hasdeu, decedată la doar 19 ani de tuberculoză în 1888. Conform mărturiilor lui B.P. Hasdeu din lucrarea Sic Cogito, planurile detaliate ale mausoleului i-au fost transmise de către spiritul Iuliei în cadrul unor ședințe de spiritism.

Concepția și programul simbolic al monumentului aparțin în totalitate lui B.P. Hasdeu, care se autodesemnează „executor\" al lucrării. În capitolul „Excelsior\" din Sic Cogito, Hasdeu precizează că monumentul a fost construit fără arhitect, inginer sau antreprenor, toate lucrările fiind executate succesiv după desene și modele furnizate de el. Realizarea sculpturală principală i-a revenit lui Ion Georgescu, iar componentele specializate au fost realizate de numeroși meșteri și artiști: Karl Storck (sfincși, glob, dominouri, „melodia\"), Ernesto Franzoni (trei marmuri cu numele lui Dumnezeu), frații Axerio (marmură și mozaic), Ziegler și Schmidt (vitralii), A.O. Czipser (feronerie), Ph. Schweickert (bronz), Goldstein (porți și tripoduri), De Cecchi (tron-bibliotecă), Marinescu (canapea de piatră), Bernescu (fluturi), Paraschivescu (pictura florilor) și Bădulescu (îngeri pictați pe oglinzi). Aranjamentul muzical al „melodiei\" a fost realizat de George Stephănescu.

Interiorul criptei era organizat în jurul altarului, deasupra căruia se afla o oglindă ce acoperea întreaga lungime a peretelui. În colțurile oglinzii, pe marmura altarului, erau amplasate două vitralii pictate reprezentând câte un înger, cu câte o lumânare în spatele fiecăruui. Sub altar se afla sarcofagul Iuliei Hasdeu, cu o fereastră de sticlă pe partea stângă (permitea vizualizarea sicriului) și un panou de marmură pe partea dreaptă cu partitura Requiem. Tavanul deasupra altarului era organizat sub forma unui chenar cu câte patru dreptunghiuri pe fiecare latură, fiecare conținând inscripția „Dumnezeu\" într-o limbă diferită; în zona mediană, o compoziție în formă de cruce conținea inscripții similare. Arhitectura și decorul includ „Legile\" (Religioasă, Morală, Socială și Filozofică) inscripționate pe pereți, 26 de busturi de teracotă, cuburi cu fețe de domino și alte elemente simbolice.

Grădina face parte din concepția originală a ansamblului și este delimitată de o împrejmuire metalică decorativă, completată de elemente ornamentale, stâlpi metalici cu făclii, stâlpi de piatră și lanțuri decorative. Configurația actuală păstrează o parte importantă a elementelor originale, însă unele componente sunt deteriorate, lipsesc sau au fost relocate. Poarta metalică cu plasă și gardul cu plasă din partea posterioară reprezintă intervenții ulterioare și nu aparțin concepției originale a monumentului.

Sursa foto: Sic Cogito

STAREA DE CONSERVARE A CRIPTEI

Starea generală de conservare a criptei este precară. Structura metalică, formată din stâlpi și arcade realizate din șine de cale ferată, prezintă degradări importante produse de coroziune. Sicriul original și oglinzile nu mai sunt prezente în incintă. Vitraliile au dispărut. Mai multe obiecte și elemente decorative au fost relocate la Câmpina.

Sunt necesare investigații tehnice de specialitate pentru stabilirea gradului de afectare și a intervențiilor de consolidare sau restaurare necesare.

Observație de teren.

GLOBUL PĂMÂNTESC

Globul pământesc amplasat deasupra tronului are un diametru de aproximativ 70 cm. Realizarea sa este atribuită lui Karl Storck, potrivit relatării lui B.P. Hasdeu din „Sic Cogito”.

La cutremurul din 4 martie 1977, globul s-a prăbușit de pe soclul monumentului și s-a rostogolit pe aleile cimitirului. În 1997, la 20 de ani de la eveniment, viceprimarul Alexandru Maliu a inițiat reamplasarea globului în poziția inițială. Operațiunea a fost realizată cu sprijinul administrației cimitirelor și al directorului de la Energoutilaj, fiind utilizată o macara pentru ridicarea globului. Momentul reamplasării a fost fotografiat de Paul Filip.

ATRIBUIREA AUTORILOR ȘI EXECUTANȚILOR

Concepția și programul simbolic al monumentului îi aparțin lui B.P. Hasdeu, potrivit propriilor sale relatări din „Sic Cogito”.

În aceeași sursă sunt menționați mai mulți artiști și meșteri care au participat la realizarea diferitelor componente ale mausoleului. Karl Storck este asociat cu sfinxii, globul, dominourile și „melodia”. Ernesto Franzoni a realizat cele trei marmuri cu numele lui Dumnezeu. Ferarul Goldstein este menționat pentru porți și tripoduri. De Cecchi este menționat pentru tronul-bibliotecă, iar Marinescu pentru canapeaua de piatră. Bernescu a realizat fluturii din bronz.

Pentru celelalte componente sunt menționați frații Axerio pentru marmură și mozaic, Ziegler și Schmidt pentru vitralii, A.O. Czipser pentru feronerie, Ph. Schweickert pentru bronz, Paraschivescu pentru pictura florilor și Bădulescu pentru îngerii pictați pe oglinzi.

Sursa: B.P. Hasdeu, „Sic Cogito”, cap. „Excelsior”, pp. 116, 119-120, citat de Octavian Onea, „Hierasus”, X, 1995, pp. 393-402.

TRANSFERUL UNOR OBIECTE LA CÂMPINA, 1970

Potrivit lui Octavian Onea, în vara anului 1970, cu acordul Academiei Române, mai multe obiecte din cavoul de la Bellu au fost transferate la Câmpina, după preluarea cavoului în custodia instituției muzeale.

Onea menționează următoarele obiecte:

Statuia din marmură a Iuliei Hasdeu, realizată de Ion Georgescu.

Bustul din marmură al Iuliei Hasdeu, născută Faliciu, realizat de Carol Storck.

Gipsul „Prinos Iuliei Hasdeu”, realizat de Ion Georgescu.

Portretul lui Efrem Hâjdeu, pictat în ulei pe cristal de G.D. Mirea.

Trei taburete triunghiulare de metal, cu blat de marmură, pe care se afla inscripția „HASDEU”.

Informația documentează transferul acestor obiecte în anul 1970 și nu trebuie considerată un inventar contemporan complet al tuturor obiectelor existente în mausoleu.

Sursa: Octavian Onea, „O profesie periculoasă, muzeografia”, „Oglinda de azi”, 28 septembrie 2010.

PORTRETUL LUI EFREM HÂJDEU

Portretul lui Efrem Hâjdeu, pictat în ulei pe cristal de George Demetrescu Mirea, se află în prezent la Muzeul Memorial B.P. Hasdeu din Câmpina.

În timpul cercetării efectuate la Muzeul Memorial B.P. Hasdeu din Câmpina, am observat corespondența dintre forma și dimensiunea acestuia și spațiul circular existent în partea centrală a soclului bustului Iuliei Hasdeu din criptă. Corelarea a rezultat din compararea directă a obiectului cu configurația soclului și cu fotografii istorice a interiorului mausoleului cat si cu cele recente.

Octavian Onea menționează portretul lui Efrem Hâjdeu în lista obiectelor transferate de la Bellu la Câmpina în anul 1970 și precizează că acesta era pictat în ulei pe cristal de G.D. Mirea. Informația lui Onea confirmă existența și transferul obiectului, dar nu precizează că portretul ar fi fost amplasat în spațiul circular al soclului bustului Iuliei Hasdeu.

Documentația de clasare consultată nu precizează proveniența portretului și nu confirmă în mod explicit destinația sa pentru soclul bustului Iuliei Hasdeu. Prin urmare, legătura dintre portret și spațiul circular al soclului trebuie prezentată ca rezultat al cercetării și al corelării vizuale realizate de Marius Voicu, nu ca o proveniență documentar confirmată.Surse: Marius Voicu, cercetare directă la Muzeul Memorial B.P. Hasdeu din Câmpina, 2026; fotografie istorică a interiorului Mausoleului Iuliei Hasdeu; Octavian Onea, „O profesie periculoasă, muzeografia”, „Oglinda de azi”, 28 septembrie 2010.

POSTAMENTELE PENTRU BUSTURI

În partea frontală a altarului, pe cele două laturi, lipite de marmura altarului și de pereții de marmură ai criptei, se află două postamente pregătite pentru busturi.

Octavian Onea reproduce descrierea lui B.P. Hasdeu privind existența a două postamente pentru busturi viitoare. Acestea erau destinate bustului din marmură al Iuliei, soția lui B.P. Hasdeu, realizat de Carol Storck, și bustului lui B.P. Hasdeu, prevăzut în bronz și atribuit lui Fritz, Frederic, Storck.

Sursa consultată nu demonstrează că bustul lui B.P. Hasdeu a fost efectiv executat sau amplasat în criptă.

Sursa: Octavian Onea, „Hierasus”, X, 1995, pp. 393-402, citând B.P. Hasdeu, „Sic Cogito”.

VAZELE DE SÈVRES

Într-o perioadă ulterioară, cele două postamente au fost utilizate temporar ca suport pentru două vaze de Sèvres decorate cu flori artificiale.

Vazele și florile artificiale nu se mai află în prezent în cripta Mausoleului.

Sursa: Jenica Tabacu, „Hierasus”, X, 1995, p. 396.

ALTARUL, OGLINDA ȘI VITRALIILE

Configurația istorică documentată indică existența, în partea din fund a criptei, a unei oglinzi care acoperea întreaga lungime a peretelui de deasupra altarului. În colțurile oglinzii, pe marmura altarului, erau amplasate două vitralii pictate, fiecare reprezentând câte un înger. În spatele fiecărui vitraliu era prevăzută câte o lumânare.

În prezent, oglinda și cele două vitralii nu mai există în criptă. Pe altar se păstrează inscripțiile, care prezintă diferite grade de uzură. Sunt vizibile și două plăci, probabil comemorative, ambele deteriorate.

Observație de teren. ( In imagine se poate vedea reflectia oglinzii )

STAREA CRIPTEI ȘI A SARCOFAGULUI ÎN DOCUMENTELE ISTORICE

O descriere publicată la 20 septembrie 1913, în revista „Minerva”, oferă o mărturie directă asupra stării Mausoleului Iuliei Hașdeu la aproximativ 24 de ani de la moartea acesteia. Autorul, Zamfir C. Arbure, relatează că a vizitat cripta cu ocazia aniversării nașterii Iuliei Hașdeu și a găsit mausoleul „cu desăvârșire părăsit și ruinat”.

Descrierea consemnează existența mai multor elemente ale interiorului. Autorul menționează pardoseala de marmură, tavanul căzut, bucăți de geamuri pe care erau pictați îngeri, cadrul unui portret al Iuliei Maria și o miniatură pictată în ulei. Este menționat, de asemenea, un tablou al pictorului Maillart, reprezentând-o pe Iulia Hașdeu culcată pe patul de suferință. Autorul afirmă că apa provenită din ploi pătrundea în criptă și afecta deja acest tablou, iar zidurile prezentau degradări produse de umezeală.

Mărturia din 1913 consemnează că bustul din marmură al Iuliei Hașdeu era încă prezent și, potrivit autorului, rămăsese intact. Descrierea menționează și existența mesei de lemn a Iuliei, precum și activitatea anterioară a cercului de spiritiști care se reunise în criptă.

Documentul este relevant pentru cercetarea evoluției stării de conservare a monumentului deoarece demonstrează că degradarea gravă a criptei era deja prezentă în 1913, cu mult înainte de transferul unor obiecte la Câmpina în 1970.

Sursa: Zamfir C. Arbure, „Minerva”, anul V, nr. 1712, 20 septembrie 1913.

PROFANAREA SARCOFAGULUI ȘI DISPARIȚIA RĂMĂȘIȚELOR

O descriere publicată în anul 1939 oferă un reper important pentru stabilirea stării sarcofagului la aproximativ cincizeci de ani de la moartea Iuliei Hașdeu. C. Manolache, în lucrarea „Scânteietoarea viață a Iuliei Hașdeu”, descrie situația existentă la acel moment și menționează că Iulia Hașdeu putea fi văzută în sarcofagul său alb, cu acoperiș de cristal, în haina albă și cu chipul conservat. Descrierea include afirmația că „niciun vierme n-a profanat crinul”.

Această mărturie este importantă deoarece indică faptul că, în 1939, sarcofagul era încă accesibil vizual prin acoperișul de cristal, iar corpul Iuliei Hașdeu era prezent în sarcofag. Prin urmare, profanarea sarcofagului și dispariția ulterioară a unor părți ale rămășițelor trebuie plasate cronologic după această descriere, dacă mărturia lui C. Manolache este considerată o descriere directă a situației observate la acel moment.

În prezent, situația este diferită. Fereastra de cristal a sarcofagului nu se mai află în incintă, iar sicriul original nu se mai păstrează. Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu” descrie situația actuală a criptei și menționează că Iulia nu mai poate fi văzută prin fereastra de cristal a sarcofagului, iar pe altar se află un mic sicriu cu oseminte.

În urma profanării sarcofagului, craniul Iuliei Hașdeu a fost sustras de persoane necunoscute și nu a fost recuperat. Ulterior, au dispărut și alte părți ale rămășițelor.

În anul 2024, directoarea Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu”, Aura Dobre, a anunțat reînhumarea rămășițelor care se mai păstrau. Potrivit relatării sale, în cripta din Cimitirul Bellu mai rămăsese „o mână de oscioare care nu au fost furate”. Aceasta a precizat că osemintele fuseseră păstrate anterior în condiții improprii, inclusiv în apă sau în mici sicrie improvizate. În septembrie 2024, osemintele rămase au fost depuse într-un sicriu nou, cu ocazia unei slujbe de reînhumare.

În prezent, rămășițele osoase care nu au fost sustrase sunt păstrate într-un mic sicriu aflat pe altarul criptei.

Data exactă a profanării și identitatea persoanelor responsabile nu sunt stabilite prin documentele consultate până în prezent.

Surse:

C. Manolache, „Scânteietoarea viață a Iuliei Hașdeu”, 1939, descriere a mausoleului la aproximativ cincizeci de ani de la moartea Iuliei Hașdeu.

Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu”, Câmpina, „Mausoleul Iuliei Hașdeu”.

Aura Dobre, directoarea Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu”, declarație privind reînhumarea rămășițelor Iuliei Hașdeu, septembrie 2024, relatată de „Observatorul Prahovean”.

Octavian Onea, „O profesie periculoasă, muzeografia”, „Oglinda de azi”, 28 septembrie 2010.

FOTOGRAFIA ISTORICĂ A INTERIORULUI

O fotografie istorică a interiorului mausoleului documentează soclul cu bustul Iuliei Hasdeu amplasat în fața altarului. Soclul se păstrează și în prezent.

Fotografia permite compararea configurației istorice a criptei cu situația actuală și constituie un reper pentru identificarea unor elemente dispărute sau relocate.

Observație de teren.

PORTRETELE DIN ZONA LUMINATORULUI

În zona luminatorului au fost amplasate portrete de mici dimensiuni ale unor membri ai familiei Hasdeu. Acestea erau fixate în suporturi metalice în formă de stea, iar sub suporturi se aflau plăcuțe cu numele persoanelor reprezentate.

Octavian Onea menționează existența a nouă portrete ale familiei.

În prezent, în zona luminatorului se mai păstrează opt plăcuțe cu numele membrilor familiei, iar o a noua plăcuță lipsește.

Unul dintre suporturile metalice în formă de stea se află în prezent la Muzeul Memorial B.P. Hasdeu din Câmpina.

Două miniportrete, reprezentându-i pe B.P. Hasdeu și pe Iulia Faliciu, au fost identificate prin cercetare directă. În octombrie 2023, acestea au intrat în posesia Asociației „Călător prin România”, fiind donate de doamna Crina Bocșan, președinte fondator al Asociației Culturale „Iulia Hasdeu”, prin proces-verbal.

La 17 noiembrie 2023, cele două portrete au fost predate Muzeului Memorial B.P. Hasdeu din Câmpina, unde au fost amplasate pentru expunere. Miniportretele prezintă urme de degradare.

Surse: cercetare directă, documente ale Asociației „Călător prin România”, 2023; cercetare Marius Voicu.

ORNAMENTUL DE DEASUPRA BIROULUI

Deasupra biroului este vizibil un ornament care pare alcătuit dintr-o serie de romburi ce separă două forme asemănătoare unor foi de pergament.

Autorul, funcția și semnificația acestui element nu au fost identificate până în prezent.

Statut: observație de teren, autor necunoscut.

LUMINATORUL

Luminatorul este alcătuit din două uși metalice cu deschidere laterală, observabile din grădină. În partea inferioară se aflau geamuri pictate cu reprezentări de îngeri, care contribuiau la iluminarea naturală a interiorului.

În zona luminatorului se aflau și oglinzi, precum și un spațiu destinat unor busturi din teracotă. Conform descrierilor istorice, în acest spațiu se găseau trei busturi, cel al lui Isus în centru și busturile lui Shakespeare și Victor Hugo în laterale.

În prezent, geamurile pictate nu mai există, iar cele trei busturi nu au fost identificate în incinta mausoleului. Nu poate fi stabilit din datele disponibile dacă acestea au fost furate, relocate sau pierdute în timp.

Octavian Onea menționează, de asemenea, existența a 26 de busturi de teracotă, cu dimensiuni de aproximativ 25-30 cm, reprezentând diverse personalități. Lista include cei 12 apostoli, Jeanne d'Arc, sfânta Teresa, sfântul Ștefan Protomartirul, Corneille, Beethoven, Swedenborg, Alfred de Musset, Leibniz, Descartes, Pascal, Michelangelo, Cervantes, Molière și André Chénier.

Nu există în prezent suficiente date pentru a confirma că toate aceste busturi au fost efectiv realizate și amplasate în Mausoleul Iuliei Hasdeu. Informația trebuie păstrată ca mențiune documentară și ipoteză de cercetare.

Sursa: B.P. Hasdeu, „Sic Cogito”, prin intermediul descrierilor reproduse de Octavian Onea.

GRĂDINA MONUMENTULUI

COMPONENTA GARDULUI

Gardul original al grădinii prezintă în prezent numeroase modificări și deteriorări. La un anumit moment, întregul gard pare să fi fost demontat sau dezafectat din poziția sa inițială, după care a fost remontat.

Modul actual de reasamblare prezintă elemente care par dispuse necorespunzător. Un exemplu este ornamentul cu litera „A” din partea dreaptă, în secțiunea 3-D, care nu se potrivește cu configurația actuală a ansamblului.

STÂLPII METALICI ȘI FĂCLIILE

În apropierea porții se află doi stâlpi metalici, fiecare prevăzut cu câte o făclie în partea superioară. Un al treilea stâlp identic se află în spatele soclului, în poziție centrală.

Din cele trei făclii originale, două au fost amplasate ulterior în criptă, iar a treia a rămas în poziția sa inițială din grădină.

Elementele corespund secțiunilor 1-E, 3-E și 2-A.

STÂLPII DE PIATRĂ

În colțurile grădinii se află patru stâlpi de piatră sculptați, cu forme care imită un pergament sau un manuscris.

Aceștia corespund secțiunilor 1-A, 3-A, 1-E și 3-E.

În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora acești stâlpi ar fi fost înlocuiți și că elementele originale aveau o înălțime mai mare, această informație nu este demonstrată.

Fotografia utilizată pentru susținerea acestei afirmații trebuie analizată și din perspectiva unghiului de captură și a caracteristicilor obiectivului utilizat. În lipsa unei documentații tehnice sau a unor măsurători comparative, diferența de înălțime nu trebuie prezentată ca fapt cert.

LANȚURILE

Lanțurile masive de fier sunt prezente în configurația actuală a grădinii. La capetele lor se află mâini în formă de pumn care țin lanțul.

În zona din fața porții există o incertitudine privind legătura dintre lanțul din dreapta și cel din stânga. Nu se poate stabili în prezent dacă lipsește un element intermediar sau dacă lipsesc una sau mai multe zale.

Schitele și fotografiile istorice consultate prezintă aceeași configurație generală a lanțurilor ca cea observată în prezent.

SEGMENTELE GARDULUI

Între cele douăsprezece ornamente decorative sunt distribuite zece segmente care formează împrejmuirea grădinii.

Fiecare segment prezintă cinci bare verticale, ascuțite la vârf, unite la jumătate printr-o bară orizontală dreaptă. Partea superioară este închisă printr-o bară concavă.

Aceste zece segmente constituie o componentă a designului original al împrejmuirii și trebuie analizate separat de ornamentele aplicate pe gard.

ORNAMENTELE CU LITERE ȘI PORUMBEI

Pe gard există douăsprezece ornamente distincte. Fiecare este alcătuit dintr-o coroană decorativă care înconjoară o literă centrală, însoțită de două elemente asemănătoare unor pene sau condeie.

În partea superioară apar doi porumbei afrontați, iar la bază două panglici înconjoară coroana.

În prezent se mai păstrează doar doi porumbei pe gard, iar literele care formau mesajul decorativ au dispărut aproape complet.

O fotografie istorică realizată de Paul Filip și publicată în „Panteonul Național” permite identificarea unui alt porumbel, păstrat în prezent la Muzeul Memorial B.P. Hasdeu din Câmpina.

Acesta reprezintă singurul exemplar identificat care se păstrează intact și conservă detaliile originale.

Celelalte două exemplare aflate în prezent pe gard prezintă deteriorări importante, inclusiv pierderi și acoperiri ale detaliilor decorative, probabil în urma acumulării succesive a straturilor de vopsea.

POARTA ȘI PLASA

Poarta metalică prevăzută cu plasă, precum și gardul cu plasă din partea posterioară, nu aparțin ansamblului original al Mausoleului Hasdeu.

Aceste elemente reprezintă intervenții ulterioare și nu păstrează caracteristicile decorative ale împrejmuirii originale.