Barbu Constantinescu

Născut la Ploiești în anul 1839, fiu al preotului Constantin și al Mariei, fratele arhiereului Calistrat Bârlădeanu. A studiat la Seminarul Central și la Colegiul „Sfântul Sava”, pe care l-a absolvit ca șef de promoție. În 1860 a obținut bursă de stat la Universitatea din Leipzig, unde a studiat filosofia, teologia și pedagogia.

Revenit în țară în 1866, a devenit profesor de filosofie, pedagogie și istorie bisericească. A fost director al Azilului „Elena Doamna” și al Școlii Normale, unde a introdus noi discipline de studiu și reforme importante în pregătirea învățătorilor. A susținut constant accesul populației la educație și dezvoltarea școlii românești.

În 1882 s-a numărat printre fondatorii Facultății de Teologie din București, devenind primul decan al instituției și profesor de istorie bisericească și patrologie, activând alături de fratele său, arhiereul Calistrat Bârlădeanu.

A publicat manuale școlare, lucrări de pedagogie și teologie, fiind coautor al volumului Istoria sacră a Noului Testament. A fost și traducător al unor autori europeni, precum Edgar Allan Poe și Adelbert von Chamisso.

Barbu Constantinescu este considerat primul intelectual român care a cules și publicat sistematic folclor romani, reunind cântece și povești în lucrarea Probe de limba și literatura țiganilor din România. A avut preocupări și în domeniul geografiei și antropologiei culturale, fiind membru fondator al Societății Geografice Române.

Contemporanii îl descriau ca pe un om generos, dedicat educației și sprijinirii tinerilor săraci. A murit la doar 52 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Șerban Vodă-Bellu, alături de familia sa și de fratele său, arhiereul Calistrat Bârlădeanu.