Elena Caragiani-Stoienescu

Elena Caragiani-Stoienescu (1887-1929) a fost prima femeie aviator din România.

Cu doar un an înainte să-și ia licența în drept, a făcut primul său zbor în 1912 cu un avion Wright adus special în țară pentru școlarizarea piloților, însoțită de profesorul său de echitație și de cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație.

Și-a luat brevetul de pilot aviator cu numărul 1591 pe 22 ianuarie 1914, eliberat de Federația Aeronautică Internațională din Franța, după ce a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa (fondată de prințul Valentin Bibescu) și apoi Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer, care funcționa la Mourmelon le Grand, în Paris.

Pentru că autoritățile române nu i-au permis să zboare în România, pleacă în Franța și devine primul corespondent de război din lume care scria „reportaje din avion". A efectuat o deplasare în America pentru a participa la survolarea oceanului alături de piloții americani, pe 26 februarie 1914.