Dumitru Stăncescu

Origine și educație

Dumitru Stăncescu s-a născut la 20 decembrie 1866 în București. Tatăl său, Alexandru Stăncescu, a fost secretar al Ateneului Român (unele surse îl menționează și ca director al Teatrului Național). Mama sa, născută Pariano, a copilărit la Mihăilești-Vâlcea.

A urmat cursurile Colegiului Sf. Sava din București, unde l-a avut profesor pe Gheorghe Dem. Teodorescu, folclorist și om de litere. Și-a luat licența în țară, după care a plecat la Liège, în Belgia, unde și-a finalizat studiile cu un doctorat în științe sociale (politice și administrative, obținut în 1891).

Culegător de folclor (1885-1895)

Timp de 10 ani (1885-1895), Dumitru Stăncescu a cules folclorul românesc, în special pe cel muntenesc, după metoda lui Petre Ispirescu, pe care îl respecta foarte mult. Tot ce găsea despre folclor publica în „Revista Nouă" a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. A fost unul dintre primii culegători de basme din literatura română.

Debutează cu schițe în „Literatorul", unde se împrietenește cu Traian Demetrescu. În 1884 publică volumul de traduceri „Povești adevărate" (imitații și traduceri). În 1885-1886 face parte din comitetul de redacție al revistei „Analele literare".

Culegeri de basme și snoave

• 1885 — Basme culese din popor
• 1891 — Jupan Leibu voinicos, putintichi cam fricos
• 1892 — Basme culese din gura poporului
• 1893 — Cerbul de aur și alte basme pentru copii culese din gura poporului; Snoave
• 1895 — Glume și povesti (Craiova); La gura sobei, Povesti și snoave noi pentru popor; Din biografiile oamenilor celebri

„Biblioteca pentru toți" (1895-1899)

În 1895, într-un parteneriat de excepție cu editorul Carol Müller, Stăncescu a creat „Biblioteca pentru toți" — o colecție de buzunar, pentru toți, inspirată după „Universal=Bibliothek" din Leipzig, editată de Philipp Reclam. Prima apariție a fost la 1 martie 1895, iar primul număr a fost „Povești alese" de Hans Christian Andersen.

Au apărut 178 de numere, iar Stăncescu a coordonat colecția până la moartea sa (1899). Aici a publicat multe traduceri făcute de el din Bernardin de Saint-Pierre, Hans Christian Andersen, Alexandre Dumas-fiul, Catulle Mendès, Jules Lemaître, François Coppée, Anatole France și Herbert Spencer.

Între 1896-1899 a editat și condus revista „Foaie pentru toți". În 1897 a publicat în „Adevărul" însemnările „Crampeie. Păreri și impresii. Notițe biografice. Treizeci de zile în Elveția".

Decesul

Dumitru Stăncescu a murit de tuberculoză la Axenfels, în Elveția, pe 9 iulie 1899 (unele surse menționează 12 iulie sau Brunnen ca loc), unde se dusese pentru tratament. A fost adus și înmormântat la Cimitirul Bellu, fig. 21, unde se odihnește și astăzi.