Monumentul funerar Ienachiță Văcărescu

1740–1797 (inscripție: 1740–1800)

[Înscris pe monument] Înscris pe soclu: „Ianachiță Văcărescu / Născut 1740 Mort 1800 / Un om in veci memorabil...”. Vel ban, scriitor, poet, filolog și istoric. Sărău (2024, p. 301) îl consemnează la poziția 17–15, cu aducerea osemintelor de la Biserica Sf. Ioan cel Mare. Bezviconi (1972, p. 277) arată că anul 1800 de pe piatră este eronat, intervalul biografic documentat fiind 1740–1797.

1792–1863

[Înscris pe monument] Înscris pe lespede sub forma: „Ioan Alexandru Văcărescu / Părintele poesiei rumane / Născut la 1792 / Încetat din viață la 1863 martie 3”. Poet; fiul lui Alecu Văcărescu (nu al lui Ienăchiță). Osemintele sale au fost reînhumate în cavoul familiei (Ciorca 2022, pp. 214–215; Sărău 2024, p. 301; Jianu 2022, vol. I, p. 293, vol. II, pp. 1155–1157).

1864–1947 (deced. februarie 1947)

[Înscrisă pe monument] Înscrisă pe lespede: „Elena I. Văcărescu născ. 21 sept. 1864 deced. la Paris în febr. 1947”. Scriitoare și diplomată. Osemintele au fost aduse de la Paris în martie 1959 și înhumate în cavou la poziția 17–15 (Sărău 2024, p. 301). Inscripția menționează doar luna și anul (februarie 1947); data exactă de 17 februarie 1947 provine din dicționarele biografice generale.

Înhumat: martie 1959

1839–1914

[Înscris pe monument] Înscris pe soclu: „Ianachiță Văcărescu / Născut la Bucuresci 1839 / Mort la Paris / 1 Iulie 1914”, menționat drept „strănepotul seu”. Consemnat de Gh. Sărău (2024, p. 301) sub numele Ion Văcărescu, diplomat, ministru plenipotențiar și prefect al Capitalei, asociat poziției 17–15. Relația dintre forma onomastică de pe monument și cea din repertorii rămâne de verificat documentar.

1840–1933

[Înscrisă pe monument] Înscrisă pe soclu: „Eufrusina Văcărescu / Născută C. Falcoianu / Născută 1840–1933”. Soția lui Ion Văcărescu (Sărău 2024, p. 301). Persoană distinctă de Eufrosina Greceanu (născută Văcărescu).

1819 - 26 decembrie 1891

[Înscrisă pe monument] Înscrisă pe lespede: „Ecaterina Văcărescu / Născută Cantacuzino Pașcanu”. Membră a familiei consemnată pe lespedea funerară.

1837–1870

Eufrosina Greceanu (1837–1870), născută Văcărescu, menționată de George Bezviconi (1972, p. 148) la figura 17, locul 15, și de Gheorghe Sărău (2024, p. 301), care o consemnează împreună cu fii săi Adolf și Alexandru Cantacuzino. Fiica lui Iancu Văcărescu și a Ecaterinei Cantacuzino-Pașcanu, sora lui Ioan Văcărescu și a lui Mihail Ion Văcărescu (Claymoor). Căsătorită cu Costache Greceanu, originar din Moldova; văduvă din 1861. A decedat la 27 ianuarie 1870, în mahalaua Sfânta Ecaterina, la vârsta de 32 de ani. A avut patru copii, documentați în articolul „Din tainele de familie ale Văcăreștilor” (Manuscriptum, 1978, nr. 2); Adolf și Alexandru au fost recunoscuți și legitimați de Adolf Cantacuzino, rentier din București, la Tribunalul Ilfov, la 23 mai 1868 — documentele atestă recunoașterea și legitimarea, fără a stabili explicit paternitatea biologică. Nu figurează pe monument. A nu se confunda cu Eufrosina Greceanu, soția lui Mihail (Mihalache) Pașcanu (Revista de Istorie, XXIV, 2013).

1865–1880

Născut la 23 martie 1865, decedat în 1880. Recunoscut și legitimat de Adolf Cantacuzino (rentier din București, celibatar, domiciliat pe strada Mogoșoaiei nr. 46) la Tribunalul Ilfov, la 23 mai 1868. Menționat la figura 17, locul 15 de George Bezviconi (1972, p. 148) și Gheorghe Sărău (2024, p. 301). A nu se confunda cu Adolf Cantacuzino, rentierul care l-a recunoscut. Nu figurează pe monument.

1861–1880

Născut în Austria la 10 septembrie 1861, decedat în 1880. Recunoscut și legitimat de Adolf Cantacuzino la Tribunalul Ilfov, la 23 mai 1868. Menționat la figura 17, locul 15 de George Bezviconi (1972, p. 148) și Gheorghe Sărău (2024, p. 301). Nu figurează pe monument.

1868–1934

[Persoană asociată locului de veci conform surselor] Botanist și profesor de științe naturale (1868–1934), conferențiar la Facultatea de Farmacie. Nepot al botanistului Dimitrie Brândză. Asociat documentar poziției 17–15 de Gh. Sărău (2024, p. 301) și G. Bezviconi (1972). Nu apare pe lespede sau soclu; natura relației cu familia Văcărescu nu este precizată în surse. Fișă dedicată: marcel-brindza.

1843–1903

[Persoană asociată locului de veci conform surselor] Ziarist monden și cronicar de epocă („Claymoor”). Asociat poziției 17–15 de Sărău (2024, p. 301), cu trimitere la Flori Jianu (2022, vol. I, pp. 292–295). Nu apare pe lespede sau soclu.

1786–1863

[Persoană asociată locului de veci conform surselor] Născut la Gabrovo, Bulgaria. Asociat poziției 17–15 de Sărău (2024, p. 301). Nu este înscris pe monument și nu este documentat ca membru de familie Văcărescu.