Ansamblul funerar Poroineanu

Ansamblul funerar Poroineanu (fig. 18 bis, loc. 25) este unul dintre cele mai vizitate și comentate monumente din Cimitirul Bellu, cunoscut pentru grupul statuar din bronz realizat de sculptorul florentin Raffaello Romanelli (1856-1928).

Proiectare și execuție: Arhitectul Ion Berindei a schițat întregul ansamblu funerar. Sculptorul Raffaello Romanelli a realizat grupul statuar din bronz, finalizat în iulie 1906. Instalarea în Cimitirul Bellu a fost întârziată — abia în ianuarie 1910, la insistențele unei rude asupra primarului din Caracal, s-au făcut demersuri pentru finalizarea proiectului. Corespondența cu Romanelli și Primăria Caracal privind onorariul este detaliată în Cristiana Trică, Povești din Bellu, pag. 109. Locul de veci fusese cumpărat de Constantin Poroineanu în 1904.

Inscripție: „EUFROSINA PORROINIANU XV FEBRUAR MCMII" — monumentul este dedicat Eufrosinei Poroineanu (1851-1902), sora lui Constantin.

Controversa șerpilor: Corecție de cercetare: analiza directă a monumentului realizată de Marius Aripel Voicu, confirmată ulterior prin schița publicată de Andreea Pop în lucrarea „Arhitectura de veci în România”, indică existența a doar patru șerpi, nu 12, așa cum apare în unele surse. Aceștia aveau un rol funcțional, fiind concepuți ca mânere articulate pentru ridicarea lespezii de granit. Interpretarea privind existența a 12 șerpi pare să provină din preluarea necritică a informațiilor publicate de Gheorghe G. Bezviconi sau din confundarea acestora cu alte elemente decorative dispărute. Cele opt perforații amplasate la colțurile catafalcului au adăpostit, cel mai probabil, ornamente vegetale independente de sistemul de ridicare al lespezii. În prezent, mai există doar un șarpe din cele 4 originale.”

Familia Poroineanu: Povestea familiei este detaliată în Cristiana Trică, Povești din Bellu, pag. 99. Constantin Poroineanu (1843-1908), avocat, filantrop și mare proprietar de moșii, a fost figura centrală a orașului Caracal. A fost deputat de Romanați timp de 10 legislaturi. Sora sa, Eufrosina (1851-1902), a decedat de tuberculoză. Fratele lor, colonelul Sache Poroineanu (1838-1906), este înhumat la fig. 61, loc. 44.

Legenda tragică: O legendă întunecată se țese în jurul familiei — potrivit căreia fiul lui Constantin, Sergiu, trimis la studii la Paris, s-ar fi căsătorit cu o studentă care s-a dovedit a fi fiica sa dintr-o aventură din tinerețe. Aflând că erau frați, tinerii s-ar fi sinucis. Constantin Poroineanu însuși s-a sinucis pe 15 septembrie 1908, la o zi după întocmirea testamentului. Nu există documente istorice care să confirme definitiv această poveste, dar articolul „Drama misterioasă" din Universul (16 februarie 1902) a contribuit la perpetuarea legendei.

Busturi: În podul Liceului Ioniță Asan din Caracal au fost găsite (după 1989) două busturi din marmură, ale lui Constantin și Eufrosina Poroineanu, executate tot de Raffaello Romanelli, care sunt expuse în holul de la intrarea principală a liceului.

CORECȚIE IMPORTANTĂ despre șerpi: Bezviconi (pag. 29) scrie despre „12 șerpi simbolizând bârfele" la picioarele catafalcului. Observația directă confirmă că au existat doar 4 șerpi de bronz, care serveau ca MÂNERE ale lespedei de granit ce acoperă intrarea în criptă, cu balamale. Cele 8 găuri din colțurile catafalcului (2 pe fiecare latură) conțineau probabil modele de vegetație din bronz, nu șerpi. În prezent mai există doar 1 șarpe din cele 4. Monumentul a fost vandalizat de-a lungul timpului.