Mihail Constantin Schina

Mihail Constantin Schina s-a născut la 14 iunie 1867, la București, în familia lui Constantin Eustache Schina, prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, și a Elenei Schina, născută Procopie-Filitti. A avut un frate geamăn, Albert Alexandru Schina (1867–1900), căpitan de artilerie, precum și pe Eustațiu C. Schina (1863–1919) și Gheorghe C. Schina (n. 1872). Relațiile familiale trebuie analizate separat pentru fiecare membru, deoarece persoanele din familia Schina apar în poziții distincte în Cimitirul Bellu.

Mihail Schina a fost admis la 1 iulie 1886 la Școala de Ofițeri de Cavalerie din București, pe care a urmat-o până în 1888, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent la 1 iulie 1888. A urmat Școala Superioară de Război din Torino în perioada 1898–1900. Formarea sa l-a pregătit pentru funcții de comandă și de stat major, iar cariera sa militară a rămas legată în principal de arma cavaleriei.

Mihail Schina a parcurs treptat ierarhia militară: sublocotenent la 1 iulie 1888; locotenent la 8 aprilie 1893; căpitan la 10 mai 1898; maior la 10 aprilie 1907; locotenent-colonel la 1 aprilie 1911; colonel la 1 octombrie 1914; general de brigadă la 1 aprilie 1917; general de divizie în rezervă la 1 octombrie 1921. În cariera sa a ocupat funcții de comandă și de stat major, printre care comanda Regimentului 9 Roșiori și funcția de șef al Etapelor de Nord. A participat la cel de-al Doilea Război Balcanic din 1913, la campaniile Primului Război Mondial și, ulterior, la Campania din Ungaria.

Divizia 1 Cavalerie și campania din 1916. La 22 decembrie 1916, colonelul Mihail Schina a primit comanda Diviziei 1 Cavalerie de la colonelul Gheorghe Russescu, iar la 23 decembrie 1916 a preluat efectiv comanda în cadrul reorganizării armatei. Divizia se afla în proces de refacere în nordul Moldovei după campania din 1916. La 1 aprilie 1917, Mihail Schina a fost înaintat la gradul de general de brigadă și a continuat să conducă Divizia 1 Cavalerie în operațiunile din anul 1917.

Luptele de la Oituz și Coșna (1917). Una dintre cele mai importante etape ale carierei lui Mihail Schina a fost comanda Diviziei 1 Cavalerie în luptele din zona Oituz și Coșna. În cadrul ofensivei austro-germane din vara anului 1917, Divizia 1 Cavalerie a fost trimisă pentru întărirea Armatei a 2-a Române. La 29 iulie / 11 august 1917 divizia a atacat Dealul Știbor și a cucerit cota 629, iar la 31 iulie / 13 august a participat la ofensiva asupra Coșnei, contribuind la ocuparea și menținerea pozițiilor cucerite. Memoriile generalului Alexandru Averescu consemnează că la 30 iulie 1917 l-a întâlnit la Onești pe generalul Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie, repartizându-i unități suplimentare pentru atacul asupra cotei 789, Coșna. Biblioteca Municipală „Radu Rosetti" din Onești reproduce Ordinul de zi nr. 142 emis de generalul Mihail Schina după luptele de la Coșna. Documentul oficial publicat de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor reproduce Ordinul Diviziei I Cavalerie semnat „Comandantul diviziei I cavalerie, General M. Schina".

Frontul din Moldova (septembrie 1917 – ianuarie 1918). După luptele de la Oituz, Divizia 1 Cavalerie a continuat să participe la operațiunile de pe frontul românesc. Documentele militare consemnează activitatea lui Schina în cadrul Armatei 1 și păstrează atât aprecieri favorabile, cât și observații critice privind modul de comandă și organizarea diviziei.

Basarabia (1918). În ianuarie 1918, Mihail Schina a comandat Divizia 1 Cavalerie în operațiunile din Basarabia. Divizia a trecut Prutul la 8/21 ianuarie 1918, pe la Țuțora, și a înaintat spre nordul Basarabiei, cu cartierul general stabilit la Bălți. Un pasaj al lucrării Basarabia: ianuarie 1918–iunie 1919 este datat de Schina la Bălți, 3 martie 1918, ceea ce confirmă caracterul direct al legăturii sale cu evenimentele din această perioadă. Sursele istorice îl menționează în legătură cu administrația militară românească și cu evenimentele politice desfășurate în Basarabia în 1918. Cartea trebuie utilizată ca sursă memorialistică și autobiografică, confruntată cu documentele militare și cu studiile istorice ulterioare.

Activitatea militară după război. Cariera lui Mihail Schina a continuat după Primul Război Mondial, inclusiv în contextul Campaniei din Ungaria. În timpul războiului și după acesta, Schina a intrat în conflict cu superiorii săi, în special cu generalul Nicolae Sinescu și, ulterior, cu generalul Artur Văitoianu. Documentele militare consemnează controverse privind modul de comandă, organizarea și raporturile ierarhice. Ordinul nr. 61 din 5 februarie 1918 consemnează că Schina „s-a făcut vinovat" de intervenții directe la autoritățile superioare, pedeapsa fiind ridicată ulterior pentru îmbunătățirea raporturilor dintre cei doi generali. Unele acuzații au fost analizate prin anchete și proceduri interne, iar evoluția acestora trebuie prezentată diferențiat, pe baza documentelor fiecărui caz. La 1 octombrie 1921 a fost trecut în rezervă cu gradul de general de divizie.

Monumentul eroilor cavaleriști de la Oituz. În 1918, pe când era comandant al Diviziei 1 Cavalerie, Mihail Schina a inițiat strângerea de fonduri pentru ridicarea unui monument dedicat cavaleriei care participase la luptele de la Oituz. Fondul a devenit cunoscut sub numele de Fondul Oituz. Inițiativa sa a fost continuată de succesorul la comanda diviziei, generalul Romulus Scărișoreanu, fondurile fiind constituite prin contribuțiile ofițerilor de cavalerie. Monumentul a fost proiectat și realizat de sculptorul Vasile Ionescu-Varo, finalizat în 1925 și inaugurat oficial la 19 septembrie 1931. România Eroică (an XII, nr. 8–10, august–octombrie 1931, pp. 15–17) asociază explicit monumentul cu „General M. Schina", comandantul Diviziei 1 Cavalerie.

Activitatea publicistică. Mihail Schina a publicat lucrări despre organizarea militară, cavalerie, strategie și experiența propriei cariere. Lucrările confirmate bibliografic: Necesitatea reorganizării infanteriei (București, 1905 — confirmat de Academia Română, Bibliografia românească modernă); Războiul și femeia, conferință, Roman (1913 — confirmat de Academia Română, Bibliografia românească modernă); O schiță a armatei române de mâine. Din învățămintele războiului și psihologia individului (București, 1920 — confirmat de Ghidul Arhivelor Militare Române); Debuturile strategiei (Sibiu, 1934 — confirmat de Revista Istorică, BCU Cluj); Basarabia: ianuarie 1918–iunie 1919 (București, 1938, Institutul de Arte Grafice „Lupta" N. Stroilă — confirmat de BCU Cluj); Mackensen vorbește (București, 1939 — confirmat de BCU Cluj). Lucrările Amintiri și învățăminte (1914), Fragmente de organizare militară. A. Cavaleria (1934) și Pax (1934) sunt atribuite lui Schina în surse secundare, dar nu au fost identificate deocamdată în cataloage bibliografice independente; necesită verificare înainte de confirmare.

Mihail Constantin Schina a murit în 1945, la București. Necrologul publicat în Universul din 12 mai 1945 îl identifică drept general de divizie în retragere și anunță că serviciul religios a fost oficiat la locuința sa din strada Romană nr. 55. Același anunț precizează că înhumarea a avut loc în cavoul familiei, la Cimitirul Bellu. Un anunț publicat anterior, referitor la parastasul de cinci ani al unei persoane identificate ca „Maria General Schina", menționează între participanți generalul Mihail Schina și familia Filitti. Această informație constituie o pistă de cercetare pentru identificarea relației dintre Maria Schina și Mihail Schina și trebuie analizată separat, cu surse genealogice sau documentare clare, înainte de orice concluzie. Sărău (2024) îl consemnează la figura 27, locul 40, pagina 215.

Activitatea militară a lui Mihail Schina este documentată în istoriografia dedicată frontului de la Oituz și operațiunilor din Basarabia. Lucrările sale, în special Basarabia: ianuarie 1918–iunie 1919, sunt utilizate în cercetarea istorică privind rolul armatei române în unirea Basarabiei, cu necesara analiză critică a perspectivei autorului.