La sfârșitul secolului al XIX-lea, când România își consolida independența și economia începea să se modernizeze, un negustor bucureștean avea să pună bazele uneia dintre cele mai importante firme comerciale românești. Numele său era Luca P. Niculescu.

Născut în anul 1854, fiul preotului Nicolae Niculescu, Luca P. Niculescu nu provenea dintr-o familie aristocratică și nici dintr-o veche dinastie de industriași. Și-a construit averea prin comerț, pornind de la activități desfășurate în zona Lipscani, centrul comercial al Bucureștiului de atunci. Într-o perioadă în care economia românească era dominată de comercianți străini, el a reușit să dezvolte o afacere românească de mari dimensiuni, care avea să devină un simbol al burgheziei comerciale autohtone.

Firma „Luca P. Niculescu” s-a specializat inițial în importul și comercializarea de țesături, stofe fine și articole de galanterie. Afacerea a cunoscut o dezvoltare rapidă datorită seriozității comerciale, diversității mărfurilor și unor metode moderne pentru epocă. Printre acestea se număra și sistemul de vânzare pe credit, relativ rar întâlnit în comerțul românesc al vremii.

Sursa: Historia

Potrivit informațiilor publicate în revista Historia, în jurul anului 1900 firma realiza profituri estimate la aproximativ 9 milioane de lei aur, o sumă impresionantă pentru acea perioadă. Rețeaua comercială s-a extins constant, iar în deceniile următoare societatea avea să ajungă la aproape 40 de sucursale răspândite în întreaga țară.

Sursă: Revista Historia, articol dedicat familiei Niculescu.

Succesul afacerii nu s-a limitat la comerțul cu textile. Familia Niculescu a investit în mai multe domenii economice. Au fost dezvoltate exploatații agricole, ferme, o țesătorie și o fabrică de conserve. Astfel, compania a devenit un grup economic diversificat, capabil să reziste fluctuațiilor pieței și să își extindă influența în economia românească.

Un aspect important al personalității lui Luca P. Niculescu a fost interesul pentru educație și modernizare. Deși nu beneficiase el însuși de studii universitare, a înțeles importanța pregătirii profesionale într-o lume economică aflată în schimbare. Din acest motiv și-a trimis fiul, Ion P. Niculescu, cunoscut în familie sub numele de Jean P. Niculescu, la studii comerciale în Marea Britanie.

Această decizie avea să influențeze decisiv viitorul companiei. Jean P. Niculescu a adus în România metode moderne de organizare și administrare comercială, contribuind la transformarea firmei într-una dintre cele mai importante societăți comerciale românești din perioada antebelică.

Sursă: Interviu cu Luca Niculescu publicat în Adevărul, 11 aprilie 2015.

Sub conducerea generației următoare, afacerea a continuat să se extindă. Magazinele firmei erau prezente în cele mai importante centre urbane ale țării. În București, familia deținea proprietăți comerciale și imobile în zone prestigioase. Potrivit mărturiilor lui Luca Niculescu, unul dintre marile magazine ale familiei se afla pe amplasamentul actualului magazin Cocor, iar altul funcționa pe Calea Victoriei.

Familia a deținut de asemenea proprietăți pe strada Spătarului, strada Jean Louis Calderon, Calea Moșilor și în alte zone importante ale Capitalei.

Sursă: Adevărul, interviu cu Luca Niculescu; Historia.

Ascensiunea economică a familiei a fost însoțită și de o integrare în elita politică și financiară a României. Prin căsătoria lui Jean P. Niculescu cu Alexandrina Ștefănescu, familia s-a înrudit cu Alexandru Ștefănescu, fost director al Băncii Naționale a României și al Băncii Românești.

În generațiile următoare, familia Niculescu a fost legată prin alianțe și rudenii de nume importante ale vieții culturale și politice românești, precum Bacalbașa, Cocea, Paleologu, Iconomu, Movilă și Scărișoreanu.

Sursă: Historia; Adevărul.

Există și o informație interesantă consemnată în surse secundare, conform căreia prestigiul comercial al firmei Luca P. Niculescu ar fi contribuit la creșterea încrederii creditorilor externi în economia românească la sfârșitul secolului al XIX-lea. Această afirmație este atribuită unei lucrări a lui Hagi Theodoraky și necesită verificare directă în sursa originală.

Sursă: Historia.

Destinul familiei avea însă să fie afectat de marile crize ale secolului XX. Criza economică mondială din 1929-1933 a lovit puternic afacerea. Potrivit mărturiilor familiei, firma a intrat în dificultate și o mare parte din avere s-a pierdut înainte de instaurarea regimului comunist.

Al Doilea Război Mondial a adus noi distrugeri. Unele proprietăți au fost afectate de bombardamente, iar după instaurarea regimului comunist bunurile rămase au fost naționalizate. Membrii familiei au fost supuși persecuțiilor politice. Luca Niculescu, nepotul fondatorului și ultimul reprezentant al generației care administrase afacerea înainte de război, a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră și ulterior în Bărăgan.

Sursă: Interviu cu Luca Niculescu, Adevărul, 2015.

Astăzi, numele lui Luca P. Niculescu este mai puțin cunoscut publicului larg decât cel al unor mari industriași precum Malaxa sau Assan. Cu toate acestea, contribuția sa la dezvoltarea comerțului românesc a fost semnificativă. El a demonstrat că un antreprenor român putea construi o rețea comercială națională într-o perioadă în care economia era dominată de capital străin și de mari case comerciale internaționale.