Gheorghe Jienescu

Gheorghe Jienescu (n. 16 septembrie 1894, Rast, județul Dolj – d. 3 aprilie 1971, București) a fost un general de escadră aviator român, ministru secretar de stat al Aerului în guvernele Antonescu (1941-1944).

Primul Război Mondial

În 1916, la 22 de ani, a fost mobilizat ca sublocotenent de infanterie rezervist. A fost comandant de pluton în Regimentul 1 Dolj, participând la luptele de pe valea Cernei (toamna 1916), apoi cu Regimentul 1 Vânători la retragerea în Moldova. În vara anului 1917 a participat la luptele de la Mărăști, Târgu Ocna și Mărășești. La 18 septembrie 1917 a fost decorat cu Steaua României cu panglica de Virtutea Militară (Înaltul Decret Regal nr. 1017).

Aviația

În septembrie 1917 a fost trimis în Anglia, la Oxford, pentru instrucție și specializare la Școala Tehnică și de Zbor, apoi în Franța, la Miramas și Pau, pentru specializare ca pilot de vânătoare. La 1 septembrie 1919 a obținut brevetul de pilot nr. 164 (există contradicții între surse: nr. 164/165/166).

Între 1923-1926 a fost director al Școlii de Pilotaj de la Tecuci, unde a instruit primele patru promoții de piloți de vânătoare din aviația română. În această perioadă a redactat primul important Regulament de zbor al aviației române. În 1928 a absolvit Școala Superioară de Război din București (al doilea ofițer de aviație care a absolvit această instituție).

În 1934 a fost numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament de la Pipera. În 1935 a condus raidul aviatic București-Cape Town (14 aprilie, cu trei avioane Icar Universal) — considerat cel mai important raid al aviației militare române.

Ministru al Aerului

În 1940, comandorul Jienescu a fost numit șef de stat-major al noului creat Comandament al Forțelor Aeriene. La 14 septembrie 1940 a fost numit de generalul Ion Antonescu subsecretar de stat pentru Aer și Marină. De la 27 ianuarie 1941 până la 23 august 1944 a fost ministru secretar de stat al Aerului.

La 22 iunie 1941, la declanșarea operațiilor militare contra URSS, a adresat aviației ordinul de zi: „Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține. (...) Tineret zburător: țara întreagă așteaptă de la voi întreg sacrificiul; a sosit ziua marilor înfăptuiri; dați faptei noastre motiv de legendă. (...) cu Dumnezeu înainte!"

Doctrina sa pentru aeronautică promova rolul ofensiv al aviației: „Cu zece echipaje de bombardament (1 escadrilă) se obține o putere de foc reprezentată prin 13 tone de exploziv, în scurt timp, iar o baterie de artilerie spre a arunca acest tonaj îi trebuiesc circa 24 de ore."

La 14 noiembrie 1941 a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa III (Decretul Regal 3202).

Condamnarea și închisoarea

Evenimentele de la 23 august 1944 au curmat cariera generalului Jienescu. A fost destituit la 24 august 1944. A fost arestat la domiciliu (sept. 1944 – febr. 1946), apoi la închisoarea Comandamentului Militar al Capitalei (febr. 1946 – febr. 1948).

A fost judecat în lotul celor 18 demnitari ai guvernului Antonescu și prin sentința nr. 27 din 6 februarie 1948 a Curții Superioare de Justiție a fost condamnat la 20 de ani de temniță cu degradare civică și confiscarea averii, fiind acuzat de „crima de dezastrul țării". Din cei 17 ani de temniță grea, 7 ani au fost executați în izolare completă. A fost grațiat în aprilie 1964 (Decretul Consiliului de Stat nr. 176/1964), la vârsta de 70 de ani. Nu a avut dreptul la pensie.

A murit la 3 aprilie 1971, la 77 de ani, în urma unui stop cardiac.

Controverse

Numele generalului Jienescu figurează pe lista neagră întocmită de Institutul Elie Wiesel, alături de numele unor persoane condamnate pentru crime de război. Școala gimnazială din Rast, localitatea sa natală, îi poartă numele.

[Surse: worldwar2.ro (Dragoș Pușca); Revista de Istorie Militară 2(36)/1996; alesandrudutu.wordpress.com; magazincritic.ro; cotidianul.ro; Wikipedia RO]