Ion Luca P. Niculescu ( Jean )

Ion Luca P. Niculescu, cunoscut în familie și în numeroase documente ale epocii sub numele de Jean P. Niculescu, s-a născut în anul 1886 și a fost fiul marelui comerciant Luca P. Niculescu, fondatorul uneia dintre cele mai importante firme comerciale românești de la sfârșitul secolului al XIX lea.

Tradiția familiei prevedea ca primul fiu dintr-o generație să poarte numele Luca, iar primul fiu din generația următoare să poarte numele Ion, motiv pentru care numele complet era Ion Luca P. Niculescu. Sursa: Historia, „Ședințele de spiritism erau la modă în interbelic”; Adevărul, interviu cu Luca Niculescu. (Historia)

Tatăl său a înțeles importanța educației într-o perioadă în care comerțul românesc începea să se modernizeze și l-a trimis la studii comerciale în Marea Britanie. Potrivit mărturiei diplomatului și jurnalistului Luca Niculescu, această pregătire occidentală i-a oferit lui Jean P. Niculescu metode moderne de organizare și administrare, care au contribuit decisiv la dezvoltarea companiei familiei. Sursa: Historia; Adevărul. (Historia)

După moartea lui Luca P. Niculescu, în 1903, Ion Luca P. Niculescu a preluat conducerea firmei. Sub administrația sa, compania și-a continuat dezvoltarea și a devenit una dintre cele mai importante case comerciale din România. După Primul Război Mondial, rețeaua comercială număra aproape 40 de sucursale în întreaga țară. Pe lângă magazinele de textile și stofe fine, familia deținea o țesătorie, o fabrică de conserve și mai multe exploatații agricole. Sursele principale pentru aceste informații sunt interviurile acordate de Luca Niculescu și articolul publicat în revista Historia. (Adevărul)

Activitatea sa nu s-a limitat la mediul de afaceri. Membru al Partidului Național Liberal, Ion Luca P. Niculescu a fost deputat, senator și, pentru o perioadă, ministru al Comerțului în unul dintre guvernele conduse de mareșalul Alexandru Averescu, în timpul Primului Război Mondial. Funcția este confirmată atât de mărturia familiei publicată de Adevărul, cât și de biografia contemporană a diplomatului Luca Niculescu publicată de Digi24. (Adevărul)

Jean P. Niculescu s-a remarcat și prin implicarea în viața socială și culturală a Bucureștiului. Reședința sa găzduia frecvent recepții și dineuri la care participau lideri politici, oameni de afaceri și reprezentanți ai elitei intelectuale. Potrivit lui Alexandru Paleologu, citat de urmașul familiei, mesele organizate de Jean P. Niculescu erau considerate printre cele mai apreciate din Bucureștiul interbelic. Sursa: Adevărul. (Adevărul)

Pasionat de sport și de artă, Jean P. Niculescu a fost unul dintre fondatorii Jockey Clubului Român și un susținător al competițiilor hipice. Numele său a fost purtat de una dintre competițiile importante de fotbal organizate înainte de Primul Război Mondial. A fost și colecționar de artă, întreținând o relație apropiată cu pictorul Nicolae Vermont. Din corespondența dintre cei doi reiese că Jean P. Niculescu i-a cumpărat artistului o casă, iar Vermont i-a oferit în schimb mai multe tablouri. Aceste informații provin din mărturiile familiei publicate în Adevărul. (Adevărul)

 Jean Luca P. Niculescu a fost sponsorul și donatorul trofeului care i a purtat numele, Cupa «Jean Luca P. Niculescu», una dintre cele mai importante competiții oficiale de fotbal din România înainte de constituirea Federației Române de Fotbal. Competiția s a desfășurat în edițiile din 1915, 1916 și 1919, reunind cele mai valoroase echipe ale epocii, precum Româno Americana, Prahova Ploiești, Bukarester FC, Colentina, Colțea, Venus și Tricolor.” Sursa: rsssf.org

Prin căsătoria cu Alexandrina Ștefănescu, Ion Luca P. Niculescu s-a înrudit cu Alexandru Ștefănescu, fost director al Băncii Naționale a României și al Băncii Românești. În generațiile următoare, familia Niculescu a avut legături de rudenie cu familiile Iconomu, Bacalbașa, Cocea, Movilă, Scărișoreanu și Paleologu. Sursa: Historia. (Historia)

Ion Luca P. Niculescu a murit în anul 1934. Dispariția sa a marcat sfârșitul perioadei de maximă dezvoltare a companiei familiale. Câțiva ani mai târziu, criza economică mondială și apoi instaurarea regimului comunist au dus la pierderea unei mari părți a patrimoniului familiei. Proprietățile au fost naționalizate, iar urmașii au fost persecutați politic. Sursa: Adevărul; Historia. (Adevărul)

Monumentul funerar din Cimitirul Bellu sintetizează activitatea sa prin inscripția: „Mare comerciant. Fost ministru în timpul războiului pentru întregirea neamului”, formulare care face referire la mandatul său de ministru al Comerțului în perioada Primului Război Mondial. (Adevărul)