Mihail Emil Maurer

A fost medic, profesor universitar și unul dintre pionierii expertizei medicale a capacității de muncă din România. Prin activitatea sa organizatorică, științifică și didactică, a contribuit decisiv la dezvoltarea sistemului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă. A absolvit Facultatea de Medicină din București, obținând titlul de doctor în medicină în anul 1929. De-a lungul carierei a parcurs toate treptele profesiei medicale, de la extern și intern până la medic primar și profesor universitar. Timp de peste patru decenii a desfășurat o activitate susținută în organizarea asistenței medicale a muncitorilor din transporturi, telecomunicații, marile șantiere de construcții și alte sectoare industriale. A avut un rol important în orientarea și modernizarea asistenței medicale destinate populației active. Cea mai importantă realizare a sa a fost organizarea pe baze moderne a Institutului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă, pe care l-a condus ca director, precum și dezvoltarea rețelei naționale de specialitate. În această calitate a desfășurat o valoroasă activitate de cercetare și a format numeroase generații de specialiști. A fost profesor șef de catedră la Institutul de Medicină și Farmacie din București și a fost recunoscut pentru calitățile sale de cercetător și pedagog. Contemporanii l-au considerat unul dintre întemeietorii expertizei medicale a capacității de muncă din România. Prestigiul său profesional a depășit granițele țării. A fost ales membru al Comitetului de Experți al Organizației Mondiale a Sănătății pentru probleme de readaptare medicală și delegat titular în Consiliul Asociației Internaționale de Securitate Socială. A participat la numeroase reuniuni internaționale și a contribuit la elaborarea normelor privind asigurările și prevederile sociale. Pentru activitatea sa a fost distins cu ordine și medalii ale Republicii Populare Române și a primit titlul de Medic Emerit. Printre lucrările sale fundamentale se numără tratatul „Expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă”, publicat postum la Editura Medicală începând din 1967, lucrare care a rămas timp de decenii un reper pentru medicii specialiști. A încetat din viață la 31 octombrie 1964, la vârsta de 60 de ani. Corpul său a fost depus în Aula Facultății de Medicină din București, unde i-au fost aduse omagii de academicieni, profesori universitari, cercetători, studenți și reprezentanți ai autorităților. Mitingul de doliu a avut loc la 3 noiembrie 1964, iar în aceeași zi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.