
Familia Cantacuzino
Ești în cimitir? Găsește mormântul
Fig. 40 · loc 30 — Cimitirul Bellu
1793-1878
Sotia lui Constantin Kretzulescu si mama Luxandrei Kretzulescu, care s-a casatorit cu Grigore Cantacuzino si a devenit mama Nababului. Prin fiica sa, a fost bunica materna a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. A murit in 1878, la varsta de aproximativ 85 de ani. Sursa: Bezviconi (1972).
1796-1895
Fiica lui Stefan Conduratu. Inhumata initial in 1-18A, reinhumata in Mausoleu.

1813-1894
Sotia marelui vornic Grigore Cantacuzino si mama lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Fiica lui Constantin Kretzulescu si a Smarandei Kretzulescu (nee Conduratu). Ctitoarea refacerii bisericii de la Floresti (1887) - pisania consemneaza cheltuiala sa. A insarcinat pe Gheorghe Tattarescu cu frescele bisericii. Portret in ulei mentionat de Ioan C. Filitti in Palatul Cantacuzino.

1832 - 1913
Persoana principala. Om politic, jurist, de doua ori presedinte al Consiliului de Ministri. Prima sotie: Zoe Bibescu (1835-1858). A doua sotie: Ecaterina Baleanu (1844-1923), casatorita la 27 aprilie 1866. Sursa: George D. Florescu, Casa cu lanturi, 1946.
1835-1858
Prima sotie a Nababului, fiica domnitorului Gheorghe Bibescu. Ramasitele aduse din Paris. Sursa: George D. Florescu, Casa cu lanturi, 1946.

1844-1923
A doua sotie a Nababului. Casatoria la 27 aprilie 1866. Mama fiilor Mihail (1867), Nicolae (1868) si Grigore (1873). Sursa: George D. Florescu, Casa cu lanturi, 1946.
Primul copil al Nababului, din prima casatorie cu Zoe Bibescu. Decedat in copilarie, la Paris. Trupul adus de la Paris de tatal sau. Sursa: George D. Florescu, Casa cu lanturi, 1946.

1867 - 1928
Fiul Nababului. Primar al Bucurestiului si Ministru al Justitiei.

1868-1944
Fiul Nababului. Ofiter si senator. Casatorit in 1899 cu Georgette Ghika (1880-1932). Colectionar de arta - lot de 14 uleiuri si 4 desene de Nicolae Grigorescu, achizitionat in 1910. Tatal lui Gheorghe Enric (George Henri, 1907-1925), inhumat in acelasi mausoleu.

1873 - 1930
Fiul Nababului. Sotul Alexandrinei Pallady (inhumata separat la fig. 40, loc. 50). Primar al Bucurestiului si Ministru.
1900-1977
Nepotul Nababului - fiul lui Grigore Gheorghe si al Alexandrinei Pallady. Sotul Zoei Florica Greceanu (1907-1997). Tatal Ioanei Elisabeta (1932). Arheolog.
1907-1925
Nepotul Nababului - fiul lui Nicolae Gh. Cantacuzino (ofiter, senator) si al Georgettei Ghika. Decedat tanar, la varsta de 18 ani. Nu apare in necrologul tatalui sau din 1944, deoarece decedase in 1925.
1907-1997
Sotia lui Gheorghe Gr. Cantacuzino (arheologul). Mama Ioanei Elisabeta (1932).
1932-2010
Stranepoata Nababului - fiica arheologului Gheorghe Gr. si a Zoei Florica Greceanu.

Mausoleul Cantacuzino — vedere generală
2020
Stema familiei Cantacuzino — scut cartiat în bronz cu coroana principiară, fixat pe fațada mausoleului lângă arcul de intrare. Panoul genealogic în bronz cu schița genealogică a familiei Cantacuzino, conținând scuturi heraldice ale strămoșilor: G.Gr.Cantacuzino (în vârf), Ioan, Gheorghe, Pârvu cel Probu, Andronic, Postelnicul Costantin (1562–1664), Mihail L. Scotariopolu (centru jos).
Poziție: Fațada principală, deasupra arcului de intrare
Material: Bronz
Tehnică: Turnare în bronz, basorelief

Mausoleul Cantacuzino, proiectat de Ion Mincu, este una dintre principalele opere de arhitectură funerară ale arhitectului din Cimitirul Bellu. Atribuirea lui Ion Mincu și datarea 1898–1899 sunt confirmate de Gheorghe Bezviconi în articolul „Cimitirul Bellu din București, muzeu de sculptură și arhitectură" (Monumente și Muzee, 1958). Proiectul este documentat în intervalul 1898–1900 conform fișei INP/Culturalia, iar surse din fondul MNAR indică variante de proiect datate până în 1901. Monumentul face parte din etapa de maturizare a limbajului național românesc în opera lui Mincu.
„Cavoul familiei Cantacuzino." — fotografie de epocă. Arhitectura, nr. 1, 1941.
Compoziția arhitecturală este masivă, cu un corp în trunchi piramidal surmontat de o cupolă conic-concavă. Fațada este dominată de intrarea cu arc semicircular. Deasupra intrării, o panoplie din bronz prezintă scuturi heraldice cu numele strămoșilor familiei Cantacuzino, surmontate de o schiță genealogică redată în bronz. La colțurile monumentului sunt amplasate trofee militare din bronz; fotografiile de teren confirmă vizual prezența unui coif de cavaler medieval din bronz pe soclu sferic de piatră.
Interiorul criptei este decorat cu mozaicuri, inclusiv reprezentări religioase și heraldice. Buletinul Monumentelor și Muzeelor din 1958 menționează explicit mozaicurile mausoleului Cantacuzino ca opere remarcabile. La nivelul principal se află sarcofagele lui Gheorghe Grigore Cantacuzino și ale soției sale Ecaterina (née Băleanu). La nivelul inferior sunt înhumați fiii Grigore și Mihail, prima soție Zoe (née Bibescu) și alți membri ai familiei.
Monumentul este important și pentru studiul tehnicii de proiectare a lui Mincu. Mărturia lui Simion Vasilescu, publicată în Arhitectura în 1941, menționează explicit Cavoul Cantacuzino printre lucrările pentru care au fost elaborate planuri stereotomice în atelierul lui Mincu. Mausoleul a constituit una dintre referințele arhitecturale asociate ulterior cu proiectarea Crematoriului Cenușa din Parcul Tineretului, proiectat de Duiliu Marcu.
Mausoleu proiectat de Ion Mincu, 1898–1900, în stil național românesc. Corp în trunchi piramidal cu cupolă conic-concavă, intrare în arc semicircular, decor din bronz (panoplie heraldică, schiță genealogică, trofee militare la colțuri).

Panoul genealogic în bronz — vedere de ansamblu a schiței genealogice a familiei Cantacuzino cu scuturi heraldice ale strămoșilorMarius Aripel Voicu, teren 2026 · Foto: Marius Aripel Voicu
„Gheorghe Gr. Cantacuzino 1832-1913"
Bust al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, realizat de Vasile Chiriachide în 1906, amplasat pe soclul din fața mausoleului.
Bust reprezentându-l pe Alexandru Cantacuzino (22 iunie 1901, Ciocănești – 22 septembrie 1939, penitenciarul Râmnicu Sărat), avocat, diplomat și politician, figură importantă a Mișcării Legionare și apropiat colaborator al lui Corneliu Zelea Codreanu. Alexandru Cantacuzino a fost fiul lui Grigore Gheorghe Cantacuzino (21 februarie 1873 – 30 octombrie 1930), jurist și politician conservator, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul‟, și al Alexandrinei Pallady Cantacuzino. Grigore Gheorghe Cantacuzino este consemnat de Gheorghe Bezviconi la figura 40, locul 30, în cavoul familiei Cantacuzino. Alexandrina Pallady Cantacuzino este consemnată de Sărău la figura 40, locul 50, în vecinătatea cavoului familiei. Alexandru Cantacuzino a studiat dreptul și a urmat o carieră diplomatică înainte de implicarea sa politică în Mișcarea Legionară. În 1937 a participat la războiul civil din Spania de partea forțelor naționaliste. În România a devenit unul dintre liderii politici ai Mișcării Legionare și a fost apropiat de Corneliu Zelea Codreanu. A fost arestat și închis la penitenciarul Râmnicu Sărat. În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 a fost împoșcat împreună cu mai mulți lideri legionari. Sursele care documentează ulterior înhîmarea sa îl indică în Cimitirul Legionar de la Predeal. Nu există, în sursele consultate, o dovadă că Alexandru Cantacuzino ar fi fost înhînmat în Cimitirul Bellu. Identificarea bustului Bustul a fost identificat de Marius Aripel Voicu în urma cercetării și documentării Cimitirului Bellu. Reprezentarea lui Alexandru Cantacuzino a fost observată într-un reportaj al Televiziunii Române publicat pe YouTube la 3 iunie 2015 și identificată prin compararea fizionomiei bustului cu reprezentările fotografice cunoscute ale lui Alexandru Cantacuzino. Prezența bustului în interiorul mausoleului este astfel documentată vizual cel puțin pentru anul 2015. Nu sunt cunoscute în prezent informații certe privind data realizării bustului, sculptorul, comanditarul sau momentul în care acesta a fost amplasat în mausoleu. Autorul sculpturii rămâne neidentificat. Prezența bustului nu constituie o dovadă că Alexandru Cantacuzino a fost înhînmat în mausoleu. Locul său de înhînmare trebuie tratat separat de prezența reprezentării sale sculpturale în interiorul monumentului.
Note de cercetare:
Datarea monumentului: Sursele diferă în privința datării. Bezviconi (1958, nota 2) dă 1898–1899; fișa INP/Culturalia (Ion Davidescu, c. 1964) dă 1898–1900; Google Arts & Culture, pe baza colecției Camerei Arhitecților și fondului MNAR, indică 1898–1901 pentru variantele de proiect documentate. Pentru această fișă este preferată datarea 1898–1900, susținută de fișa INP.
Localizarea (figura/loc): Sărău (2024) confirmă fig. 40, loc. 30 pentru George Gr. Cantacuzino, Grigore G. Cantacuzino și Mihail G. Cantacuzino. Surse mai vechi (Bezviconi 1958, MMB 2015) folosesc referința 40-29. Diferența poate reflecta o renumerotare ulterioară a locurilor sau o variație între surse. În această bază de date este reținută localizarea confirmată de Sărău (2024): figura 40, locul 30.
Atribuirea surselor pe afirmații: Atribuirea lui Ion Mincu și mențiunea despre crematoriu — Bezviconi (1958). Panoplia de bronz cu scuturi heraldice și mozaicul interior — Ana Dumitru (anadumitru.com), b365.ro. Trofeele militare și schița genealogică în bronz — Tudor-Radu Tiron, 2007. Coiful de cavaler medieval la colțul mausoleului — fotografie teren, 2024. Forma piramidală și cupola — Ana Dumitru, b365.ro.
Surse principale: Gheorghe Bezviconi, Monumente și Muzee, I, nr. 1, 1958, pp. 185–204; București. Materiale de Istorie și Muzeografie XXIX (2015); fișa INP/Culturalia (Ion Davidescu, c. 1964); Google Arts & Culture — Camera Arhitecților/MNAR; Tudor-Radu Tiron (2007); Sărău (2024); anadumitru.com; b365.ro; Simion Vasilescu, Arhitectura, nr. 1, 1941.
CulturaliaFișă de monument și anexe
Pentru a adăuga o impresie trebuie să fii .
Fii primul care lasa o impresie!
Cimitirul Bellu - Șerban Vodă, Figura 40, Loc 30
Vezi pe hartă →