Mausoleu Cantacuzino

Mausoleul Cantacuzino, proiectat de Ion Mincu, este una dintre principalele opere de arhitectură funerară ale arhitectului din Cimitirul Bellu. Atribuirea lui Ion Mincu și datarea 1898–1899 sunt confirmate de Gheorghe Bezviconi în articolul „Cimitirul Bellu din București, muzeu de sculptură și arhitectură" (Monumente și Muzee, 1958). Proiectul este documentat în intervalul 1898–1900 conform fișei INP/Culturalia, iar surse din fondul MNAR indică variante de proiect datate până în 1901. Monumentul face parte din etapa de maturizare a limbajului național românesc în opera lui Mincu.

„Cavoul familiei Cantacuzino." — fotografie de epocă. Arhitectura, nr. 1, 1941.

Compoziția arhitecturală este masivă, cu un corp în trunchi piramidal surmontat de o cupolă conic-concavă. Fațada este dominată de intrarea cu arc semicircular. Deasupra intrării, o panoplie din bronz prezintă scuturi heraldice cu numele strămoșilor familiei Cantacuzino, surmontate de o schiță genealogică redată în bronz. La colțurile monumentului sunt amplasate trofee militare din bronz; fotografiile de teren confirmă vizual prezența unui coif de cavaler medieval din bronz pe soclu sferic de piatră.

Interiorul criptei este decorat cu mozaicuri, inclusiv reprezentări religioase și heraldice. Buletinul Monumentelor și Muzeelor din 1958 menționează explicit mozaicurile mausoleului Cantacuzino ca opere remarcabile. La nivelul principal se află sarcofagele lui Gheorghe Grigore Cantacuzino și ale soției sale Ecaterina (née Băleanu). La nivelul inferior sunt înhumați fiii Grigore și Mihail, prima soție Zoe (née Bibescu) și alți membri ai familiei.

Monumentul este important și pentru studiul tehnicii de proiectare a lui Mincu. Mărturia lui Simion Vasilescu, publicată în Arhitectura în 1941, menționează explicit Cavoul Cantacuzino printre lucrările pentru care au fost elaborate planuri stereotomice în atelierul lui Mincu. Mausoleul a constituit una dintre referințele arhitecturale asociate ulterior cu proiectarea Crematoriului Cenușa din Parcul Tineretului, proiectat de Duiliu Marcu.

Note de cercetare:

Datarea monumentului: Sursele diferă în privința datării. Bezviconi (1958, nota 2) dă 1898–1899; fișa INP/Culturalia (Ion Davidescu, c. 1964) dă 1898–1900; Google Arts & Culture, pe baza colecției Camerei Arhitecților și fondului MNAR, indică 1898–1901 pentru variantele de proiect documentate. Pentru această fișă este preferată datarea 1898–1900, susținută de fișa INP.

Localizarea (figura/loc): Sărău (2024) confirmă fig. 40, loc. 30 pentru George Gr. Cantacuzino, Grigore G. Cantacuzino și Mihail G. Cantacuzino. Surse mai vechi (Bezviconi 1958, MMB 2015) folosesc referința 40-29. Diferența poate reflecta o renumerotare ulterioară a locurilor sau o variație între surse. În această bază de date este reținută localizarea confirmată de Sărău (2024): figura 40, locul 30.

Atribuirea surselor pe afirmații: Atribuirea lui Ion Mincu și mențiunea despre crematoriu — Bezviconi (1958). Panoplia de bronz cu scuturi heraldice și mozaicul interior — Ana Dumitru (anadumitru.com), b365.ro. Trofeele militare și schița genealogică în bronz — Tudor-Radu Tiron, 2007. Coiful de cavaler medieval la colțul mausoleului — fotografie teren, 2024. Forma piramidală și cupola — Ana Dumitru, b365.ro.

Surse principale: Gheorghe Bezviconi, Monumente și Muzee, I, nr. 1, 1958, pp. 185–204; București. Materiale de Istorie și Muzeografie XXIX (2015); fișa INP/Culturalia (Ion Davidescu, c. 1964); Google Arts & Culture — Camera Arhitecților/MNAR; Tudor-Radu Tiron (2007); Sărău (2024); anadumitru.com; b365.ro; Simion Vasilescu, Arhitectura, nr. 1, 1941.