Petre Antonescu

< p > Petre Antonescu a fost un arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român, fiind una dintre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească din prima jumătate a secolului al XX-lea. După finalizarea liceului la București, s-a înscris inițial la Facultatea de Drept, însă în 1893 a plecat la Paris pentru a studia arhitectura la École des Beaux-Arts, unde a fost elevul profesorilor Julien Guadet și Edmond Paulin.

Întors în România în 1900, a devenit un promotor fervent al stilului neoromânesc, aplicându-l pentru prima dată la scară monumentală pentru clădiri cu funcțiuni complexe. Cariera sa a fost marcată de o activitate prodigioasă, proiectând peste 40 de edificii publice și private majore. A servit ca profesor și rector (1931-1938) al Academiei de Arhitectură din București și a fost membru titular al Academiei Române din 1945.

Opera sa îmbină rigoarea compozițională academică cu elemente din arhitectura tradițională românească (pridvoare, loggii, ancadramente), reușind să creeze un stil național modern și recognoscibil. A fost distins cu Premiul de Stat în 1952 și cu Premiul Național pentru Arhitectură în 1964.

Înmormântat la Cimitirul Bellu, fig. 32 bis, alături de soția Margareta, în apropierea cavoului Ghica proiectat de Mincu.

Sursă: Wikipedia EN/RO; BMIM XXX/2016, Andreea Pop.