Petre Liciu

Petre Liciu (19 martie 1871, Focșani, județul Putna, astăzi județul Vrancea, 4 aprilie 1912, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori ai teatrului românesc de la începutul secolului al XX-lea, profesor de artă dramatică și unul dintre pionierii cinematografiei românești. Timp de aproape două decenii a fost unul dintre actorii de prim plan ai Teatrului Național București, unde s-a remarcat prin amploarea repertoriului și prin forța interpretărilor sale dramatice.

A urmat studiile liceale la Focșani, apoi cursurile Facultății de Drept din București. Deși pregătirea sa era juridică, a ales cariera artistică și a studiat la Conservatorul de Artă Dramatică, afirmându-se rapid pe scena Teatrului Național București. Criticii vremii l-au considerat unul dintre cei mai valoroși interpreți ai generației sale, apreciindu-i inteligența scenică, dicția și profunzimea construcției personajelor.

A interpretat numeroase roluri din dramaturgia românească și universală, în opere de William Shakespeare, Friedrich Schiller, Victor Hugo, Alexandru Davila și Ion Luca Caragiale. Activitatea sa artistică a contribuit la consolidarea prestigiului Teatrului Național București în perioada Belle Époque. În paralel cu activitatea scenică, a fost profesor la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a format numeroși tineri actori.

Petre Liciu s-a numărat printre primii actori români care au participat la dezvoltarea cinematografiei naționale. A făcut parte din distribuția filmului Independența României (1912), considerat prima mare producție artistică a cinematografiei românești și unul dintre reperele începuturilor filmului românesc.

Moartea sa prematură, la numai 41 de ani, în urma unei intervenții chirurgicale, a produs un puternic ecou în lumea culturală. Nicolae Iorga, coleg de școală și prieten apropiat, i-a dedicat pagini emoționante în care i-a elogiat talentul și caracterul. Petre Liciu a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, figura 71, locul 38.

Monumentul său funerar este dominat de bustul din bronz realizat în 1912 de sculptorul Oscar Späthe, una dintre cele mai valoroase lucrări funerare dedicate unui actor român. În anul 1916, după același model, la Focșani a fost dezvelit primul monument de for public din România dedicat unui actor.