Grigore Cerchez

Grigore Cerchez (cunoscut și sub numele de Cerkez) a fost unul dintre cei mai importanți arhitecți și ingineri români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, fiind un promotor fervent al stilului neoromânesc. Fiul maiorului Pandele Cerchez și al Elisei Lahovary, el a urmat studiile superioare la Paris, absolvind prestigioasa École Centrale des Arts et Manufactures în anul 1873.

Cariera sa a fost marcată de o activitate prodigioasă atât în plan administrativ, cât și pedagogic și creativ. A deținut funcția de inginer-șef al orașului București între 1876 și 1879, perioadă în care a contribuit la modernizarea infrastructurii capitalei. Ca profesor și ulterior director al Școlii Superioare de Arhitectură din București, a influențat generații întregi de tineri arhitecți, militând pentru o arhitectură care să integreze elementele tradiționale românești în modernitate.

Printre cele mai emblematice realizări ale sale se numără Castelul Cantacuzino din Bușteni și Palatul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”. Stilul său se caracterizează prin utilizarea formelor masive, a loggiilor cu coloane scurte și a ornamentației bogate inspirate din cula oltenească și arhitectura brâncovenească.