Gheorghe Simotta

< p > Gheorghe Simotta a fost o personalitate marcantă a arhitecturii românești din perioada interbelică și postbelică, profesor de elită și un remarcabil acuarelist. Născut într-o familie de aromâni din Macedonia otomană (Vlaho-Clisura), s-a stabilit în România, unde a urmat cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, pe care a absolvit-o în anul 1922.

Cariera sa profesională a fost una extrem de prolifică, lăsând moștenire peste 120 de proiecte arhitecturale. Stilul său s-a caracterizat printr-o sinteză rafinată între elementele tradiționale neoromânești, influențele bizantine și liniile moderne, echilibrate. Printre cele mai cunoscute realizări ale sale se numără reconstrucția Schitului Darvari din București și extinderea Palatului Patriarhiei.

Simotta a dedicat peste 30 de ani din viață învățământului universitar, fiind profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu". Pe lângă activitatea de arhitect și dascăl, a fost un pasionat artist plastic, acuarelele sale fiind recunoscute pentru delicatețea și precizia tehnică, participând la numeroase expoziții de specialitate.

Înmormântat la Cimitirul Bellu.

Sursă: Wikipedia RO; Arhiva de Arhitectură.