Paul Smărăndescu

Paul Smărăndescu (1881–1945) a fost unul dintre cei mai prolifici și respectați arhitecți români ai perioadei interbelice, figură centrală în definirea stilului neoromânesc. Absolvent al École des Beaux-Arts din Paris (1906), a avut o carieră didactică și administrativă remarcabilă: arhitect-șef la Ministerul Instrucțiunii Publice și Ministerul de Interne, decan al Facultății de Arhitectură din București (1938–1940).

A fost profesor de istoria arhitecturii (1921–1929) și de proiecte de arhitectură (1929–1945). A proiectat peste o sută de vile pentru elita bucureșteană, adaptând elementele tradiționale (foișoare, stâlpi sculptați) la modernitatea urbană.

Cavoul familial de la Cimitirul Bellu (fig. 94, loc. 18) a fost proiectat chiar de el în 1929, pe un loc cumpărat cu patru ani înainte. Este un monument înălțat de la nivelul terenului, acoperit cu un capac de bronz abundent decorat, turnat în atelierele V. V. Rășcanu după desenele arhitectului. În 2008, monumentul a fost vandalizat prin sustragerea unor elemente de bronz (candele și bare de împrejmuire). Proiectul este publicat și descris în lucrarea sa din 1942.

A fost căsătorit cu Elisabeta Rădulescu, alături de care a ctitorit și restaurat biserici. S-a stins din viață în ianuarie 1945.

Sursă: Wikipedia RO; Bezviconi, Necropola Capitalei (1972); BMIM XXX/2016; Documente și istoric monument (text admin).