Hariclea Darclee

Hariclea Hartulari Darclée a fost una dintre cele mai importante soprane ale lumii la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. A fost considerată timp de aproximativ 25 de ani una dintre cele mai mari voci de operă din lume și a colaborat cu compozitori precum Puccini și Verdi.

A debutat pe marile scene europene la Paris în 1888 și a ajuns rapid pe cele mai importante scene din Milano, Roma, Berlin, Viena, Moscova și Buenos Aires. Puccini a ales-o pentru rolul Floriei Tosca la premiera operei „Tosca” din 1900, unde a introdus aria „Vissi d’arte”, creată special pentru ea.

Viața ei personală a fost marcată de instabilitate financiară. Deși a avut venituri mari, cheltuielile, datoriile familiei și afacerile eșuate ale soțului au dus la pierderi repetate de bani și proprietăți. A fost obligată adesea să ia decizii financiare sub constrângeri legale și familiale.

În ultimele decenii de viață, a rămas fără resurse stabile, a vândut sau a pierdut o mare parte din bunuri și a trăit în condiții modeste, în special în Italia și apoi în România. A continuat corespondența pentru rezolvarea problemelor patrimoniale, dar fără succes semnificativ.

A murit în 1939 la București, la spitalul Filantropia, din cauza unei afecțiuni hepatice. A fost înmormântată în Cimitirul Bellu. Funeraliile au fost susținute financiar de Ambasada Italiei.

Moștenirea ei rămâne majoră în istoria operei mondiale, fiind considerată una dintre marile voci ale epocii sale și prima mare soprană română cu impact internațional.

În 1937, Hariclee Darelee a publicat în Monitorul Oficial un anunț prin care declara pierderea actelor de proprietate pentru locul de veci nr. 41, figura 7, din Cimitirul Bellu, document emis de Primăria Municipiului București.