Alexandru Matei Falcoianu

Alexandru Matei Fălcoianu (16 martie 1837 — 10 decembrie 1910) a fost ofițer de artilerie al Armatei Române, general de brigadă și memorialist. A participat la Războiul de Independență din 1877-1878 și și-a consemnat experiențele militare în volumul Amintiri din răsboiul ruso-româno-turc din 1877-1878, publicat postum în 1912.

A intrat în armată ca soldat la 4 aprilie 1859. La 28 august 1859 a fost avansat sergent, iar la 23 ianuarie 1861 a primit gradul de sublocotenent. A continuat cariera militară în artilerie, ajungând maior în 1874, locotenent-colonel în 1881 și colonel în 1891, iar ulterior general de brigadă.

În timpul Războiului de Independență a comandat un divizion din Regimentul 3 Artilerie și a participat la operațiunile armatei române. Memoriile sale constituie o mărturie directă asupra campaniei din 1877-1878. Între episoadele consemnate se află și negocierile pentru capitularea cetății Belogradcik, relatate în volumul său la paginile 80-85.

Experiența sa militară a fost valorificată și în scris. Fălcoianu își publicase anterior amintirile în Ecoul Armatei, în 1899, precum și în Istoricul Regimentului 3 Artilerie. După moartea sa, fiul său, Alexandru Al. Fălcoianu, a reunit aceste texte și alte scrieri rămase de la autor în volumul Amintiri din răsboiul ruso-româno-turc din 1877-1878, apărut la București, la Institutul de Arte Grafice C. Sfetea, în 1912. Volumul are 90 de pagini și include un portret al generalului.

La 1 aprilie 1883 a fost înființat la Focșani Regimentul 7 Artilerie, iar locotenent-colonelul Alexandru Fălcoianu a fost numit primul comandant al noii unități.

Bibliografia Academiei Române consemnează și lucrarea Résumé sur l'histoire de l'armée roumaine, București, 1874, realizată în colaborare cu A. Costinescu.

Alexandru Matei Fălcoianu a murit la 10 decembrie 1910. Este înmormântat în Cimitirul Bellu, figura 3, locul 13. În același loc de veci se află Maria Fălcoianu, născută Costiescu, decedată în 1900, și Matei Alexandru Fălcoianu (1865-1925).