Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski (14 martie 1854, București – 24 noiembrie 1920, București) a fost poet, prozator, dramaturg, publicist, critic literar și traducător, întemeietor al simbolismului românesc și una dintre cele mai influente personalități ale literaturii române moderne.

Origini și formare

Era fiul generalului Alexandru D. Macedonski, fost ministru de Război, și al Mariei Fisența. Provenea din familia boierească Macedonski, de origine sud-dunăreană, stabilită în Țara Românească la începutul secolului al XIX-lea. A urmat studii particulare și a călătorit în Austria, Elveția și Italia, formarea sa fiind puternic influențată de cultura franceză.

Activitatea literară

A debutat editorial în 1872 cu volumul Prima verba. În 1880 a fondat revista Literatorul, care a devenit principalul centru al simbolismului românesc și al opoziției față de direcția critică reprezentată de Titu Maiorescu și Junimea. Opera sa cuprinde poezie, proză fantastică, roman, teatru și publicistică. A impus rondelul în literatura română și a fost unul dintre primii poeți români care au experimentat versul liber, poemul în proză și tehnicile simboliste.

Controverse

Personalitate polemică, Macedonski a avut numeroase conflicte cu reprezentanții Junimii. Cea mai cunoscută controversă a fost epigrama publicată în revista Literatorul, nr. 20 din 12 august 1883, la scurt timp după internarea lui Mihai Eminescu. Deși nu îl numea explicit, textul era perceput ca un atac la adresa acestuia:

Un X... pretins poet, acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum...
L-aș plânge dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun,
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun.

Incidentul a provocat un scandal uriaș, fiind interpretat de contemporani ca un gest lipsit de compasiune, ceea ce i-a afectat reputația pentru mulți ani. De asemenea, în 1902, revista Literatorul a fost implicată în afacerea Caion, legată de acuzațiile de plagiat formulate împotriva lui I. L. Caragiale.

Activitate internațională și ultimii ani

A publicat constant în limba franceză și a întreținut legături cu cercurile simboliste din Franța și Belgia. În ultimii ani a lucrat la ciclul Rondelurilor, considerat testamentul său poetic. Bolnav de inimă, a murit la București la 24 noiembrie 1920.

Înmormântare

A fost înmormântat în Cimitirul Bellu (figura 6, locurile 33–34), în cavoul familiei Macedonski. Monumentul constituie unul dintre cele mai importante locuri memoriale dedicate simbolismului românesc. În cavou sunt înmormântați mai mulți membri ai familiei poetului, printre care părinții și unele dintre rudele apropiate.