Cornel Medrea

Cornel Medrea (9 martie 1888, Miercurea, județul Sibiu, astăzi Miercurea Sibiului, județul Sibiu, România, 25 iulie 1964, București) a fost sculptor, sculptor monumental, portretist și profesor de sculptură. A urmat studiile secundare la Alba Iulia, iar între 1905 și 1912 a studiat la Școala de arte decorative din Budapesta. În această perioadă s-a format în atelierele profesorilor Matray, Maron și Ligety. În anii 1912 și 1913 și-a completat formația prin călătorii de studiu în centre artistice europene, între care Viena, Leipzig, Dresda și München.

Din 1914 a participat la expozițiile Tinerimii artistice și la viața artistică românească. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat într-un grup de artiști însărcinat cu realizarea unor lucrări legate de front. În 1918 a fost membru fondator al asociației Arta Română, alături de Ștefan Dimitrescu, Camil Ressu, Iser, Jean Alexandru Steriadi, Ion Jalea și alți artiști.

În 1933 a fost numit profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București, succedându-i lui Dimitrie Paciurea. A desfășurat o importantă activitate pedagogică și artistică.

Opera lui Cornel Medrea cuprinde sculptură monumentală, portretistică, busturi, basoreliefuri, reliefuri și compoziții alegorice. Printre lucrările sale se numără Refugiata, Făt frumos, Ghiocelul, Păcatul, Sărutul, Infinitul, Maternitatea, Monumentul C.F.R., monumentul lui Avram Iancu de la Câmpeni și monumentul 1907 de la Buzău. A realizat, de asemenea, numeroase portrete și busturi.

A realizat și lucrări dedicate unor personalități precum Barbu Delavrancea, Vasile Lucaciu și alte figuri ale culturii și istoriei românești.

În 1937 a participat la Expoziția Internațională de la Paris, unde lucrarea Legenda lui Dragoș Vodă și Zimbrul a primit Marele Premiu.

Activitatea sa artistică a continuat și după 1944, când a participat la expoziții și proiecte oficiale și a continuat activitatea didactică. În perioada regimului comunist a primit titlurile de Artist al Poporului și Profesor Emerit, precum și Premiul de Stat și Ordinul Muncii, clasa I.

În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Republicii Populare Române.

În Cimitirul Bellu, Cornel Medrea este menționat de Bezviconi ca autor sau autor atribuit al mai multor lucrări funerare. În volumul din 1972, la pagina 33, Bezviconi îi atribuie lespedea Alexandrinei Vineș, monumentul A. G. Florescu, medalionul lui Emil Gîrleanu, capul artistului Ion (Manole) Manolescu, bustul pictorului Ion Teodorescu-Sion și bustul poetului Șt. O. Iosif.

Aceste atribuiri trebuie prezentate ca atribuiri ale sursei și nu ca autorat cert, în lipsa unei confirmări independente. Cornel Medrea a murit la București la 25 iulie 1964.

A fost depus la sediul Uniunii Artiștilor Plastici, unde a avut loc ceremonia de doliu, apoi a fost înhumat la Cimitirul Bellu, figura 114, locul 4.