Ion Theodorescu-Sion

Ion Theodorescu-Sion (n. 2 ianuarie 1882, Ianca, județul Brăila – d. 31 martie 1939, București) a fost un pictor, desenator și grafician român de o importanță fundamentală pentru arta modernă românească, reprezentant de seamă al postimpresionismului și modernismului.

A urmat cursurile Școlii Naționale de Belle Arte din București, după care s-a specializat la Académie Julian din Paris, unde i-a avut ca profesori pe Jean Paul Laurens și Luc Olivier Merson. Experiența pariziană și călătoriile sale ulterioare în Franța, Belgia, Olanda, Anglia, Italia și Algeria și-au pus amprenta asupra stilului său, caracterizat printr-o sinteză între modernitate și tradiția plastică românească.

A fost un spirit activ și implicat în viața artistică a timpului: membru al Tinerimii Artistice, membru fondator al Asociației Arta Română la Iași (1918) și membru în comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici din România. Recunoașterea sa oficială a culminat cu alegerea ca membru corespondent al Academiei Române în anul 1938.

În timpul Primului Război Mondial, a fost mobilizat de Marele Cartier General pentru documentarea artistică a războiului, activitate menită să pună bazele unui viitor muzeu al războiului (nucleul actualului Muzeu Militar Național). A contribuit semnificativ la decorarea Palatului Regal din București (actualul Muzeu Național de Artă al României), realizând patru panouri decorative în holul din fața Sălii Tronului. A fost și un talentat grafician, colaborând cu revistele Furnica, Zavera și Nea Ghiță.

Moștenirea sa artistică este vastă, fiind prezent în numeroase expoziții oficiale, Bienala de la Veneția și în colecțiile celor mai importante muzee din țară.