Mormântul familiei Labiș

1935-1956

Poet, „buzduganul unei generații" (Eugen Simion). Născut 2 dec. 1935, Poiana Mărului, jud. Suceava. Decedat 22 dec. 1956, București (accident de tramvai la Spitalul Colțea). Cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor. Autor al poemului „Moartea căprioarei" (1954) și volumului „Primele iubiri" (1956). REÎNHUMAT: inițial la fig. 114 (Aleea Scriitorilor), osemintele transportate ulterior la fig. 8. Cod LMI B-IV-m-B-20118.082. Pe cruce: versuri din „Primele iubiri".

1911-1992

Învățător, născut 1911 în comuna Găinești, jud. Baia. Fiul unui brigadier silvic (de aici pasiunea pentru vânătoare transmisă fiului). Sergent T.R., contingent 1933. A luptat la Cotul Donului (1942) cu regimentul 16 Dorobanți Fălticeni (Divizia 7 Infanterie, Armata a 3-a română). Scăpat din încircuire, întors acasă primăvara 1943. În 1945 familia a ridicat o locuință nouă la Poiana Mărului — astăzi Casa Memorială „Nicolae Labiș". Soțul Anei-Profira Labiș (n. Luca-Asandei).

1909-2001

Învățătoare, născută Luca-Asandei, din Topolița, jud. Neamț (sat vecin cu Humuleștii). Bunica ei, Zamfira Blendea, era înrudită cu Ștefan Ciubotariul (tatăl lui Ion Creangă) — se pare descendentă din familia lui Ion Creangă (sursă: Eugen Simion). În WWII, cu soțul pe front, s-a refugiat cu copiii la Mihăilești, lângă Câmpulung Muscel. Elevii ei l-au ajutat pe Nicolae să învețe să citească la 5 ani. S-a înscris în PCR după război. Mamă a trei copii: Nicolae, Margareta și Dorina.