Cavoul familiei Dalles

Monumentul familiei Dalles din Cimitirul Bellu (figura 9 bis, locul 8) adăpostește rămășițele pământești ale uneia dintre cele mai tragice și mai filantropice familii din România secolului al XIX-lea.

Ioan G. Dalles (1816–1886), negustor și moșier de origine greacă, a acumulat o avere considerabilă prin comerț și proprietăți imobiliare în București (pe străzile Lipscani, Gabroveni, Șelari și bulevardul I.C. Brătianu) și a dobândit moșia Bucșani din județul Dâmbovița. S-a căsătorit cu Elena (1849–1921). Cuplul a avut patru copii: George (1871–1873, mort la doi ani), Dora (1875–1892) și Ioan zis Jan (1879–1914). Ioan G. Dalles a decedat la 4 ianuarie 1886. Un medalion funerar executat de sculptorul Carol Storck îi imortalizează chipul pe monument (Bezviconi, 1972, p. 26).

Dora Dalles (1875–1892) a decedat la numai 17 ani, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1892. Un bust în marmură realizat de sculptorul Ion Georgescu, executat în 1892, o comemorează pe cavou (Bezviconi, 1972, p. 25).

Ioan (Jean) I. Dalles (1879–1914), singurul fiu supraviețuitor, a murit pe 22 decembrie 1914, la doar 35 de ani, din cauza unei infecții de dalac (antrax cutanat). Prin testament, a lăsat întreaga sa avere Academiei Române, cu obligația de a ridica în București un edificiu cultural care să îi poarte numele. Un bust realizat de sculptorul Oscar Späthe îi comemorează prezența pe cavou (Bezviconi, 1972, p. 29).

Elena Dalles (1849–1921), rămasă singura supraviețuitoare a familiei după moartea fiului, s-a retras la moșia din Bucșani. La 16 mai 1918, și-a întocmit testamentul prin care a lăsat Academiei Române proprietatea caselor sale din strada I.C. Brătianu nr. 12 din București, cu scopul declarat de a înființa Fundația Ioan I. Dalles. A decedat la 1 septembrie 1921 și a fost înhumată în cavoul familiei de la Bellu. Testamentul prevedea explicit o sumă pentru întreținerea mormântului familiei din Cimitirul Bellu.

Monumentul cuprinde trei lucrări sculpturale: un medalion al lui Ioan G. Dalles realizat de Carol Storck (1886), un bust al Dorei Dalles realizat de Ion Georgescu (1892), și un bust al lui Ioan I. Dalles realizat de Oscar Späthe. Monumentul este înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul B-IV-m-B-20118.037.

Portretele în ulei ale lui Ioan I. Dalles și Dorei Dalles, realizate de pictorul George Demetrescu Mirea (1852–1934) la comanda Elenei Dalles, se află în prezent în subsolul Muzeului de Artă din Ploiești. O pictură cu Elena și Ioan Dalles se găsește la biserica Sfinții Constantin și Elena din Bucșani, ctitorită de familie în 1894–1895.

Notă localizare: În „Planul Cimitirului Bellu" de la intrarea în așezământ, „Familia Dalles" este trecută greșit la figura 96. Toți cercetătorii indică în unanimitate figura 9 bis, locul 8 (Bezviconi, 1972, pp. 25–26, 29; Ciorca, 2022, pp. 168–172; Jianu, 2022, I, 341–348; Sărău, 2024). Notă George Dalles: Al treilea copil al familiei, George I. Dalles (1871–1873), mort la doi ani, nu este menționat în registrele Bellu — locul înmormântării sale este necunoscut.