Capela Constantin George Cantacuzino vița Șerban Cantacuzino Basarab

Capela Constantin George Cantacuzino, vița Șerban Cantacuzino Basarab, situată la figura 7, locul 28, este unul dintre cele mai valoroase monumente funerare din Cimitirul Bellu. Monumentul este remarcat atât prin arhitectura sa, cât și prin elementele heraldice sculptate.

Potrivit lui Gheorghe Bezviconi (1972, p. 14 și 82), Constantin George Cantacuzino (Râfoveanu) a cumpărat în august 1863 locul de veci și a adus aici osemintele mai multor membri ai familiei, provenite de la Biserica Sfântul Ioan cel Mare și de la Biserica Sărindar, reunind astfel într-un singur cavou numeroase ramuri ale vechii aristocrații românești.

Pe frontonul capelei se află stema sculptată în marmură a familiei Cantacuzino, însoțită de deviza „viță Șerban Cantacuzino Basarab”. Aceasta este analizată de Tudor Radu Tiron în studiul „Cimitirul Bellu din București, un ansamblu de heraldică monumentală boierească (a doua jumătate a secolului al XIX lea, prima jumătate a secolului al XX lea)”, unde monumentul este prezentat ca unul dintre exemplele reprezentative ale heraldicii boierești monumentale din Cimitirul Bellu.

Lucrarea lui Flori Jianu (2022) confirmă valoarea istorică și artistică a capelei, evidențiind importanța sa în cadrul patrimoniului funerar al Cimitirului Bellu.

• Bezviconi, Gheorghe, Necropola Capitalei (1972), p. 14: „Printre cei dintâi, un loc pentru oseminte și-a cumpărat, în august 1863, C. Cantacuzino Rîfoveanu.”

• Bezviconi, Gheorghe, Necropola Capitalei (1972), p. 82: Constantin George Cantacuzino (1811, 1876), clucer, împreună cu soția Elena Cantacuzino, născută Mavrocordat (1818, 1884), sunt menționați la figura 7, locul 28, fiind precizat că în 1863 au adus aici osemintele familiei.

• Tiron, Tudor Radu, „Cimitirul Bellu din București, un ansamblu de heraldică monumentală boierească (a doua jumătate a secolului al XIX lea, prima jumătate a secolului al XX lea)”: identifică stema sculptată în marmură de pe fronton și deviza „viță Șerban Cantacuzino Basarab”, analizând monumentul ca piesă reprezentativă a heraldicii monumentale boierești.

• Jianu, Flori, Cimitirul Bellu. Muzeu în aer liber, vol. I, 2022: monumentul este documentat fotografic și inclus între capelele de referință ale cimitirului.

• Sărău, Gheorghe (2024): confirmă înhumarea la fig. 7, loc. 28.

• Date genealogice admin: informații despre relațiile familiale și rolurile membrilor familiei Cantacuzino-Rafoveni.