Monumentul funerar Panait Istrati

Panait Istrati (1884-1935) a fost un scriitor român de limbă română și franceză, supranumit „Gorki al Balcanilor" de Romain Rolland. Născut din flori la Brăila, fiul spălătoresei Joița Istrate și al grecului Gheorghios Valsamis din Cefalonia, a fost autodidact și nomad — a călătorit prin Egipt, Turcia, Siria, Liban, Elveția, Franța.

Descoperit de Romain Rolland după o tentativă de sinucidere la Nisa (1921), a devenit un scriitor celebru în Europa interbelică. Autor al capodoperelor „Kyra Kyralina" (1923) și „Ciulinii Bărăganului" (1928). L-a întâlnit pe Nikos Kazantzakis în Rusia (1927), care l-a imortalizat în „Zorba Grecul". A rupt cu socialismul după ce a văzut realitatea sovietică (1929), orientându-se spre fascism.

A murit de TBC la sanatoriul Filaret (spitalul Zerlendi) pe 16 aprilie 1935, izolat și singur. Familia nu a avut mijloace financiare pentru înmormântare; Regele Carol II și Regina Elena au oferit 40.000 de lei. A fost înmormântat fără serviciu religios, cu car cu boi drapat cu scoarțe naționale, de pe strada Paleologu până la Bellu.

Monumentul funerar a fost realizat de sculptorița Milița Petrașcu în 1935. Ulterior, monumentul a fost vandalizat — bustul de bronz și o placă au fost furate.

Mormantul lui Panait Istrati la Bellu fig. 37. Monument de Milita Petrascu (1935), LMI B-IV-m-B-20118.073. Vandalizat (bust si placa furate). Inmormantare fara serviciu religios, cu car cu boi, la cheltuiala Regilor Carol II si Elena (40.000 lei).