Panait Istrati

Origine și copilărie

Panait Istrati, nume la naștere Gherasim Istrati, s-a născut la 10/22 august 1884 în Brăila, fiind al doilea copil nelegitim al Joiței Istrate, spălătoreasă, și al lui Gheorghios Valsamis, grec originar din Faraklada (Cefalonia). Tatăl a murit un an mai târziu, în 1885, la Atena, bolnav de tuberculoză. Născut „din flori", Istrati a purtat toată viața povara acestei origini incerte.

Copilăria și-a petrecut-o la Baldovinești, la bunica Nedelea, în preajma unchilor Anghel și Dumitru. A urmat școala primară la Brăila (1891-1896), terminând doar patru clase. A abandonat școala în 1896 și a început să lucreze.

Tinerețe — 14 meserii

Eugen Lovinescu îl descria drept „haimanaua autodidact" cu „paisprezece meserii lipsite de intelectualitate". A fost băiat de prăvălie, ucenic la plăcintăria lui Kir Nicola, muncitor la Atelierele Docurilor, Pescăriile Statului și Fabrica de Frânghii din Brăila. A fost brutar, vânzător ambulant, servitor, valet, infirmier, portar, mecanic, lăcătuș, cazangiu și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. Prietenia cu Mihail Kazanski i-a cultivat gustul pentru lectură.

Munca l-a purtat în orașe precum Alexandria, Constantinopol, Cairo, Napoli, Damasc, Lausanne și Paris. A câștigat existența ca zugrav, om-sandviș, actor figurant.

Debutul și socialismul

În 1904 ia contact cu mișcarea socialistă. În 1906 debutează cu articolul „Regina Hotel" în România Muncitoare. În 1909 este arestat și întemnițat la Văcărești. În 1910, împreună cu Ștefan Gheorghiu, conduce greva lucrătorilor din portul Brăilei. În 1915 se căsătorește cu Jeaneta Gheorghiu, văduva mentorului său socialist Ștefan Gheorghiu (1879-1914).

Elveția și Romain Rolland

În 1916 pleacă în Elveția, lucrează ca zugrav și învață franceza. În 1917, Antoine Bernard îi dăruiește un aparat de fotografiat — devine fotograf ambulant pe Promenade des Anglais din Nisa. În 1919 moare mama sa, Joița. Îl cunoaște pe Josue Jehouda, care-i recomandă opera lui Romain Rolland.

Tentativa de sinucidere și consacrarea

În 1921, singur, bolnav și disperat, încearcă să se sinucidă la Nisa. În buzunar i-a fost găsită o scrisoare către Romain Rolland, laureat Nobel. Rolland îl sfătuiește să scrie. La 15 august 1923, Europe lansează Kyra Kyralina, cu prefață de Rolland, care îl numește „Gorki al Balcanilor".

Urmează Oncle Anghel (1924), Codine (1926), Domnița de Snagov (1926), Bakar, Nerrantsoula, Ștefan al nostru (1927), Ciulinii Bărăganului (1928). Opera sa a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Rusia, Kazantzakis și ruptura

În 1927 participă la Moscova la aniversarea Revoluției. Pleacă cu Nikos Kazantzakis spre Grecia — Kazantzakis l-a imortalizat în Zorba Grecul. În 1928 este expulzat din Atena pentru propagandă comunistă. Vizitează Muzeul Foametei din Samara — un loc care îi schimbă convingerile.

În februarie 1929, dezamăgit, se întoarce la Paris. Publică Vers l'autre flamme — mărturie despre realitatea sovietică. Se orientează spre fascism, fapt care-l izolează.

Sfârșitul

În 1930 se întoarce definitiv în România. Din 1933 este tratat de TBC la Nisa. Moare izolat, singur și bolnav la sanatoriul Filaret (spitalul Zerlendi) pe 16 aprilie 1935.

Regele Carol II și Regina Elena au oferit 40.000 de lei pentru înmormântare. A fost înhumat fără serviciu religios, cu car cu boi drapat cu scoarțe naționale, de pe str. Paleologu până la Bellu. „Până și copacii din jurul aleii de la Bellu au fost plini cu oameni." (Alexandru Talex)