Silvestru Bălănescu

Silvestru Bălănescu (16 iulie 1838 – 1900) a fost episcop al Hușilor între anii 1886 și 1900, teolog, profesor, traducător și unul dintre reprezentanții de seamă ai învățământului teologic românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

S-a născut la 16 iulie 1838 în satul Pângărăcior, județul Neamț, fiind fiul lui Vasile și Elena Bălan. Și-a început educația cu profesori particulari la Piatra Neamț, apoi a urmat studiile la Mănăstirea Pângărați, unde a fost îndrumat de ieromonahul Chesarie de la Mănăstirea Bisericani. În anul 1854 a intrat în monahism, iar ulterior a studiat la Seminarul de la Mănăstirea Socola din Iași. A fost hirotonit ierodiacon în 1859.

După absolvirea seminarului, a activat în învățământul teologic, predând la Seminarul „Veniamin Costachi” din Iași și la Seminarul din Roman. Între anii 1868 și 1873 a urmat cursurile Academiei Duhovnicești din Kiev. După întoarcerea în țară, a devenit profesor la Seminarul Central din București, unde a predat Istoria dogmelor. De asemenea, a ocupat funcțiile de director al Seminarului Central și, în mai multe rânduri, pe cea de decan al Facultății de Teologie din București. Pentru activitatea sa a fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României.

Silvestru Bălănescu a desfășurat o importantă activitate editorială, traducând și publicând lucrări teologice. A sprijinit acordarea de burse pentru studenții teologi și a susținut financiar diverse inițiative educaționale și filantropice.

În anul 1886 a fost ales Episcop al Hușilor. În această funcție s-a preocupat de pregătirea clerului și de dezvoltarea învățământului bisericesc, contribuind la înființarea unor școli de cântăreți bisericești în Huși, Vaslui și Bârlad. A rămas în fruntea eparhiei până la moarte.

S-a stins din viață în București, în locuința sa din strada Plantelor nr. 10, în urma unei duble pneumonii contractate cu aproximativ nouă zile înainte. Potrivit relatărilor vremii, și-a păstrat luciditatea până în ultimele clipe. La momentul decesului avea 62 de ani.

Prin testament, episcopul a lăsat două imobile din strada Plantelor Internatului Teologic din București, iar familiei i-a revenit o sumă de 22.000 de lei în bonuri.

Înmormântarea a avut loc la Cimitirul Bellu, cu onoruri civile și militare. Convoiul funerar a pornit de la Biserica Sfântul Gheorghe din București, în prezența mitropolitului primat, a episcopilor și a numeroși participanți veniți să îi aducă un ultim omagiu.

Potrivit lucrării „Necropola Capitalei” de Gheorghe G. Bezviconi, Silvestru Bălănescu era înhumat în Cimitirul Bellu la Figura 41, Locul 28. În prezent, mormântul nu mai poate fi identificat cu certitudine pe teren, deoarece monumentul funerar nu mai păstrează inscripția care să permită confirmarea amplasamentului. Cercetări recente au indicat posibilitatea ca locul să corespundă mormântului familiei Constantin G. Banu, situat la Figura 41, Locul 21, însă această identificare nu este confirmată.

Sursa: basilica.ro

Timpul, noiembrie 1900 (nr. 242-265)