Mina D. Minovici

Mina D. Minovici (1840, după sursele documentare — 7 decembrie 1902, București) a fost ziarist, publicist și editor economic, fondator și director al publicației Curierul Financiar. Activitatea sa publică a început însă cu mult înainte de afirmarea sa în presa economică. Documentele privind perioada 1861-1862 îl prezintă implicat în mediul revoluționar româno-bulgar și în activitatea lui Gheorghe S. Rakovski.

Date biografice

Anul nașterii lui Mina D. Minovici apare diferit în sursele bibliografice. Pentru prezenta fișă este adoptat anul 1840.

Cea mai importantă mărturie pentru această datare provine dintr-un document de epocă, respectiv un dosar al Prefecturii județului Brăila din anul 1862, valorificat într-un studiu publicat în Romanoslavica, vol. V, 1962, p. 180. Documentul îl descrie pe Mina Minovici drept „născut pe la 1840". În același dosar este descris ca fiind de statură mijlocie, subțire, purtând barbă, și este menționată ocupația sa de magazioner la Nicoleto Armelino.

Dosarul din 1862 oferă informații importante despre activitatea lui Mina Minovici înainte de cariera sa jurnalistică. În urma unei plângeri formulate de patronul său, autoritățile au cercetat dispariția sa din Brăila, după ce acesta plecase cu o sumă de bani provenită din activitatea comercială. Minovici a fost urmărit, prins și readus sub escortă către Brăila. În timpul anchetei a declarat că încercase să părăsească orașul deoarece consulatul rus solicita arestarea sa.

Motivul era legat de activitatea sa politică. Potrivit declarației consemnate în dosar, Mina Minovici redactase împreună cu alți doi supuși ruși broșuri împotriva țarismului. Unul dintre colaboratori fusese prins și deportat în Siberia, iar un altul se refugiase la Constantinopol. Minovici se afla, la rândul său, în pericol de a fi arestat.

Studiul din Romanoslavica valorifică și un grup de scrisori păstrate în fondurile documentare, trimise de Mina Minovici lui Gheorghe S. Rakovski în anul 1861. Corespondența arată că Minovici era implicat în activitatea politică și publicistică a cercului lui Rakovski. În scrisori apar informații despre situația din Bulgaria, despre comunitatea bulgară din Brăila și despre distribuirea și încasarea abonamentelor pentru ziarul „Lebăda Dunării", editat de Rakovski la Belgrad.

Într-o scrisoare din 5/15 iulie 1861, Minovici îi relata lui Rakovski despre activitatea sa la Brăila și despre supravegherea exercitată asupra sa de poliția secretă română. În alte scrisori discută despre distribuirea ziarului „Lebăda Dunării" și despre situația politică din Bulgaria. Documentele îl prezintă astfel ca participant activ la mediul politic și revoluționar bulgar din Brăila.

Aceste informații sunt importante deoarece oferă una dintre cele mai timpurii imagini documentare asupra lui Mina Minovici și asupra activității sale înainte de cariera de ziarist economic.

Ulterior, Mina Minovici s-a afirmat la București în domeniul presei economice și financiare. În 1874 a fondat Curierul Financiar, publicație al cărei proprietar și director a rămas până la moarte. Ziarul s-a ocupat de economie, comerț, finanțe, industrie, sistem monetar și credit.

Mina Minovici a participat și la organizarea profesiei jurnalistice. În 1882 este menționat în cadrul Comitetului General al Presei, fiind implicat în inițiative privind sprijinirea ziariștilor și organizarea profesiei.

A publicat și lucrări privind sistemul monetar și creditul funciar, între care Școala noului sistem monetar decimal metric și Banca teritorială și agricolă română sau Un nou sistem de credit funciar.

Personalitate

Constantin Bacalbașa îl prezintă ca pe o figură cunoscută a Bucureștilor și îl caracterizează drept „un ziarist de rasă". Mărturia lui Bacalbașa este relevantă pentru statutul pe care Mina Minovici îl dobândise în lumea presei bucureștene la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Relația cu familia Minovici

Mina D. Minovici este înmormântat în cavoul familiei Minovici din Cimitirul Bellu. Sursele referitoare la familia Minovici și la locul de înhumare trebuie prezentate separat de informațiile privind activitatea sa profesională și politică.

Deces

Mina D. Minovici a murit la București, la 7 decembrie 1902.

Loc de înhumare

Cimitirul Bellu, figura 52, locul 14, cavoul familiei Minovici.

Variante privind anul nașterii

1840 este anul adoptat pentru prezenta fișă.

Sursele nu sunt însă unanime. Gheorghe Sărău, în dicționarul persoanelor înmormântate în Cimitirul Bellu, 2024, p. 220, indică anul 1850. Gheorghe G. Bezviconi, 1972, p. 190, indică de asemenea anul 1850. Bibliografia Românească Modernă a Bibliotecii Academiei Române consemnează aceeași valoare.

În sens contrar, documentul din 1862 publicat și analizat în Romanoslavica, vol. V, 1962, p. 180, îl indică drept „născut pe la 1840". Această informație provine dintr-un dosar al Prefecturii județului Brăila și reprezintă o mărturie documentară contemporană cu persoana.

Diferența dintre 1840 și 1850 trebuie păstrată în fișă ca discrepanță documentară. Nu elimina sursele care indică 1850 și nu le transforma în erori. Pentru datarea principală a fișei se păstrează 1840.