Dimitrie A. Sturdza

Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu (n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un om politic, academician și numismat român, una dintre cele mai influente personalități ale României la cumpăna secolelor XIX–XX. A fost prim-ministru de cinci ori (1895–1909), președintele Partidului Național Liberal (din 1899), ministru al mai multor ministere și președintele Academiei Române (1882–1884).

Date biografice

S-a născut la Miclăușeni, județul Iași, într-una dintre cele mai ilustre familii boierești moldovenești — Sturdza-Miclăușanu. Din acest neam s-au ales domnitori (Ioniță Sandu Sturdza, Mihail Sturdza) și demnitari de rang înalt.

A studiat la Academia Mihăileană din Iași, apoi și-a continuat studiile în Germania, țară de care s-a simțit atașat tot restul vieții. Educația germană i-a marcat profund viziunea politică și culturală.

S-a căsătorit de două ori: prima oară cu Zoe Cantacuzino (1847–1920), fiică a familiei Cantacuzino; a doua oară cu Honorina Rosetti (1861–1937), din familia Rosetti. A avut un singur fiu, Alexandru D. Sturdza (1869–1939), colonel în armata română, care a devenit notoriu pentru dezertarea sa la germani în Primul Război Mondial (februarie 1917).

Cariera politică

Sturdza s-a implicat timpuriu în mișcarea unionistă. A fost secretar personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dar ulterior a devenit adversar al acestuia, fiind implicat în „monstruoasa coaliție" (1866) — conspirația care l-a silit pe Cuza să abdice.

Sub domnia lui Carol I, Sturdza a fost ministru al mai multor ministere: ministru al lucrărilor publice, ministru al cultelor și instrucțiunii publice, ministru de interne. A pus bazele Partidului Național Liberal, devenind președintele formațiunii în 1899.

A fost prim-ministru de cinci ori între 1895 și 1909, conducând guverne marcate de modernizarea infrastructurii, reformele administrative și consolidarea instituțiilor statului modern român.

Academia Română

A fost membru titular al Academiei Române (ales în 1871) și președinte al instituției între 1882 și 1884. Prin testament, a lăsat Academiei Române biblioteca și arhiva sa, confirmându-și dedicația față de cultură și cunoaștere.

Numismatică

A fost un numismat recunoscut la nivel național, reunind colecții de monede și medalii de o valoare științifică deosebită. Colecția sa numismatică a fost una dintre cele mai importante din România.

Răscoala Țărănească din 1907

Declanșarea Răscoalei Țărănești de la 1907 a dus la căderea guvernului conservator, iar Dimitrie Sturdza a preluat pentru a patra oară mandatul de premier. Răscoala a fost reprimată în mod feroce de către ministrul său de interne Ion I.C. Brătianu, împreună cu ministrul de război, generalul Alexandru Averescu. Numărul victimelor rezultate în urma înăbușirii răscoalei este incert, diversele statistici avansând cifre cuprinse între 9.000 și 20.000 de morți. Potrivit generalului George Dabija — cel care a fost însărcinat cu întocmirea unui raport în anul 1910 — numărul țăranilor împușcați este de 1.786.

Sursă: Ciorca (2022, 534); v. și Jianu (2022, II, 1097–1099).

Retragerea din politică și boala

Sturdza s-a retras din politica înaltă în urma alianței României cu Rusia (1907–1909), pe care o considera cel mai mare pericol pentru existența statului român. Atitudinea sa pro-germană și antirusă erau consecința firească a educației sale și a viziunii geopolitice.

După agravarea stării de sănătate, a fost internat într-un sanatoriu de boli nervoase în 1909, unde a rămas până la moartea sa, la 8 octombrie 1914, la scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial.

Sursă: Sarău (2024); Ciorca (2022, 534).

Înhumare

A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, figura 92, locul 1, într-un impunător sarcofag de piatră — monument-sarcofag de sine stătător. Bezviconi (1972, 105) îl menționează printre monumentele de acest tip de la Bellu: „Monumente-sarcofagii de sine stătătoare aparțin familiilor Crețulescu (1871, 3-27, și 1873, 7-38), D. Sturdza (92-1), Perticari (32-5) ș.a. Pretutindeni, trebuie căutate originalele, cel puțin pentru acest cimitir, modelul fiind străvechi, iar nu imitațiile disproporționate, executate cu mai mult sau mai puțin talent."

Este înmormântat împreună cu soția sa Zoe (née Cantacuzino, 1847–1920). În același monument sunt comemorați soția a doua Honorina (née Rosetti, 1861–1937) și fiul Alexandru D. Sturdza (1869–1939).