Constantin Lecca

Constantin Lecca (n. 4 august 1807, Brașov — d. 13 octombrie 1887, București) a fost un pictor, profesor de desen, editor, scriitor și traducător român din secolul al XIX-lea, considerat primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental.

Educație: Primele clase le-a urmat la celebra Școala Românească din Șcheii Brașovului, apoi la gimnaziul săsesc din Brașov și la cel din Blaj. Meșteșugul picturii l-a învățat la Buda, dar a fost mai mult autodidact. A aderat la idealurile Școlii Ardelene, preocupându-se de originile latine ale limbii române.

Craiova (1833-1848): A trăit și a creat timp de 15 ani în Craiova, unde a fost primul profesor de desen la Școala Centrală. A fondat prima tipografie a orașului și a înființat revista de cultură „Mozaicul" (1838). A pictat biserica Sf. Ilie și biserica Madona Dudu. Soția sa, Victoria (née M. Iconomu), era nepoata boierului Grigore Otetelișanu, care l-a sprijinit donându-i două case (1844).

Revoluția de la 1848: În primele luni ale anului 1848 se afla la Paris, perfecționându-se în pictură. Acolo s-a întâlnit cu N. Bălcescu, D. Bolintineanu, frații Golescu și frații Brătianu. Întors la Craiova, a participat la revoluție. După înfrângere, s-a refugiat la Brașov, apoi s-a stabilit la București.

București: A devenit profesor de desen la Colegiul Sf. Sava și a primit comanda de a picta noile steaguri ale armatei. A format un grup artistic cu Mișu Popp și Barbu Stănescu, cu care a pictat timp de 15 ani mai multe biserici bucureștene: Curtea Veche, Sf. Ecaterina, Sf. Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă și Radu Vodă.

Capela Cimitirului Bellu: În 1855 a semnat un contract în valoare de 782 lei pentru zugrăvirea interiorului Capelei Cimitirului Bellu, lucrare finalizată în vara acelui an. Construirea capelei fusese proiectată de arhitectul Alexandru Orescu începând cu 1852-1853.

Lucrări: „Uciderea Brâncovenilor", „Moartea lui Mihai Viteazul", „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul", „Împăcarea dintre Bogdan cel Orb și Radu cel Mare", „Panahida de la Războieni", litografia „Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia", portrete ale lui Cuza, Maria Maiorescu și ale protipendadei momentului.

După 1870, bolnav fiind, s-a retras din viața artistică. A murit la 13 octombrie 1887, la 80 de ani. Barbu Theodorescu i-a dedicat o monografie.