Cincinat Sfințescu

Cincinat I. Sfințescu (14 septembrie 1887, Slatina – 25 septembrie 1955) a fost inginer, arhitect, urbanist, profesor și publicist, considerat unul dintre întemeietorii urbanismului modern în România. După formarea inginerească, și-a aprofundat cunoștințele în domeniul edilității publice printr-o bursă de studiu la Berlin, în perioada 1910–1912, însoțită de călătorii de documentare în Europa Occidentală. A urmărit să fundamenteze urbanismul ca disciplină științifică, prin sistematizarea literaturii de specialitate și dezvoltarea unei metodologii riguroase de analiză și planificare a orașelor.

A desfășurat o îndelungată activitate în administrația Bucureștiului. Între 1914 și 1920 a condus Serviciul Planului, iar din 1920 până în august 1934 a ocupat funcția de director al Cassei Lucrărilor Orașului, respectiv al structurilor municipale responsabile de cadastru și sistematizare. Numele său este legat de elaborarea Planului General de Sistematizare al Bucureștiului, aprobat în 1921, considerat primul plan urbanistic al Capitalei. Activitatea sa a cuprins teme precum zonificarea, circulațiile, locuirea, igiena publică, orașele-grădină și planificarea la scară națională.

Sfințescu a contribuit la introducerea și dezvoltarea învățământului de urbanism. A predat la Școala Superioară de Arhitectură, instituție care a evoluat ulterior în cadrul învățământului politehnic bucureștean, la Școala Specială de Geniu și la instituții de pregătire administrativă. Activitatea sa didactică a fost însoțită de inițiative de organizare profesională: a fost membru al Societății Politecnice Române din 1911, al Asociației Inginerilor din România din 1921 și membru fondator al Societății Urbaniștilor din România, în 1927. A participat, de asemenea, la activitatea Uniunii Orașelor din România, unde a îndeplinit funcții tehnice și de conducere.

Activitatea publicistică a lui Cincinat I. Sfințescu s-a desfășurat în principal între 1910 și 1942. Potrivit documentării publicate de proiectul dedicat personalității sale, a semnat cel puțin 250 de articole în 16 reviste românești, iar articolele, notele, recenziile și materialele sale însumează peste 3.100 de pagini. A publicat și 46 de volume în perioada 1912–1942, unele reunind texte apărute anterior în reviste de specialitate. Între lucrările sale de referință se numără Pentru București. Noi studii urbanistice și Urbanistica generală. A fost întemeietor și redactor-șef al revistei Urbanismul, apărută între 1923 și 1942, și a inițiat dezvoltarea unor publicații și dezbateri dedicate sistematizării urbane.

Activitatea sa a depășit cadrul național. A participat la congrese internaționale de urbanism și administrație municipală și a colaborat cu International Federation for Housing and Town Planning (IFHTP) și Union Internationale des Villes (UIV). A fost ales în Consiliul IFHTP în 1926 și a ocupat funcția de vicepreședinte al acestuia între 1931 și 1939. Lucrările sale au fost recenzate în publicații internaționale, contribuind la circulația ideilor sale în dezbaterile europene despre urbanism și locuire.

Cincinat I. Sfințescu a murit la 25 septembrie 1955 și este înmormântat în Cimitirul Bellu din București, figura 35a, locul 1. Monumentul funerar, realizat din travertin, are un aspect modern și cuprinde fotografii ale membrilor familiei. Numele persoanelor înhumate sunt înscrise pe ambele laturi ale monumentului.