Mihail Petrini-Galatz

Origine și educație

Mihail Petrini-Galatz s-a născut la 24 august 1847 în Galați. Familia sa a împrumutat numele orașului și l-a alipit la numele de familie, devenind Petrini-Galatz.

A finalizat studiile gimnaziale și liceale la Galați, apoi a venit la București unde a studiat medicina. A plecat la Paris, unde s-a specializat în cadrul Academiei Medicale din Paris, fiind elevul lui Louis Antoine Ranvier, renumit histolog al epocii. A lucrat voluntar, în vacanțele de vară, în cele două mari centre de dermato-venerologie din lume: Paris și Viena. A devenit doctor în medicină în 1874, cu teza „De l'anémie et de l'ischémie cérébrales\".

Fondatorul școlii române de histologie (1881)

În 1881, ocupă prin concurs nou-înființata Catedră de histologie și tehnică microscopică din cadrul Facultății de Medicină din București. A creat un laborator micuț în subsolul Universității, cu un buget inițial de doar 568 lei — cu care a cumpărat 3 microscoape, 8 ace de disecție, 12 scaune și 6 mese. Studenții lucrau până noaptea târziu, la lumina lampelor.

Printre cei care au „crescut\" în acest laborator se numără Gheorghe Marinescu, viitor neurolog de prestigiu, și Ștefan Besnea, viitor profesor de histologie. Petrini-Galatz a elaborat în 1881 primul manual de histologie în limba română.

Fondatorul școlii române de dermatologie (1886-1892)

În 1886, a organizat primele cursuri libere de dermatologie și boli venerice. În 1892, a fost numit profesor de dermato-venerologie și a creat o clinică complexă de dermatologie la Spitalul Colțea, ulterior mutată la Spitalul Colentina.

Director general al Serviciului Sanitar (1901-1903)

Între 1901 și 1903, a fost Director general al Serviciului Sanitar din România, pe care l-a organizat pe baze moderne, concentrându-se pe populația rurală. La insistențele sale s-a înființat Societatea pentru Profilaxia și Asistența Tuberculoșilor Săraci. Împreună cu Ioan Cantacuzino, a întemeiat Spitalul Filaret (ulterior „Marius Nasta\").

Tragedia familială

În februarie 1911, fiul său Mișu M. Petrini-Galatzi (1899-1911), student la medicină, s-a sinucis la Montpellier cu un glonte de revolver. Cauza actului disperat a fost neurastenia. Știrea a apărut în presa franceză și a fost preluată de ziarele românești, provocând un șoc.

Decesul

Aproape octogenar, bolnav de hemiplegie și „abandonat de colegii săi\", Petrini-Galatz a murit la 30 septembrie 1926. Zece ani mai târziu, fostul său asistent, prof. dr. Ștefan Besnea, a dezvăluit cu amărăciune această situație.

Monumentul funerar de la Bellu (fig. 56) este o capelă cu statuie, sculptată de Carol Storck. O stradă din Galați îi poartă numele.