Alexandru Graur

Alexandru Graur (n. 9 iulie 1900, Botoșani – d. 9 iulie 1988, București) a fost un lingvist, filolog, profesor universitar, academician, lexicograf și publicist român, una dintre cele mai importante figuri ale lingvisticii românești din secolul al XX-lea.

A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1922, iar ulterior și-a continuat studiile la Paris, unde și-a susținut doctoratul la Sorbona în 1929 și a obținut diploma École Pratique des Hautes Études în același an.

După întoarcerea în țară, a predat la liceele „Gheorghe Lazăr” și „Gheorghe Șincai”, devenind ulterior profesor titular și decan al Facultății de Filologie a Universității din București (1946). A ocupat funcții de mare responsabilitate în viața culturală, fiind director general adjunct al Radiodifuziunii Române și director al Editurii Academiei Române (1955-1974).

Opera sa cuprinde sute de studii și numeroase volume fundamentale pentru cultura română, precum „Nume de persoane”, „Capcanele limbii române”, „Dicționar al greșelilor de limbă”, „Puțină gramatică”, „Etimologii românești” și „Studii de lingvistica generală”. A avut o contribuție esențială la modernizarea cercetării lingvistice și la popularizarea normelor limbii române literare.

În 1947, Alexandru Graur s-a căsătorit cu Neaga (Nina) Sion (1921-2005), fiica soților Nicolae și Ionica Sion din Brăila. Cei doi au fost părinții cunoscutului comentator sportiv Dumitru Graur.

A fost înhumat în Cimitirul Bellu.