Monumentul funerar George Grigore Aman

Notă informativă

Monumentul funerar este decorat cu sculptura alegorică „La Douleur”, realizată de sculptorul francez Denys Puech (1854–1942). Potrivit Ioanei Beldiman, lucrarea a fost comandată de Zoe Dimitrie Aman (născută Butculescu), după moartea fiului său, George Grigore Aman, în anul 1914. Autoarea precizează că Zoe Aman, soția lui Dimitrie Aman, nepot al pictorului Theodor Aman, l-a ales pe Denys Puech, pe atunci director al Villa Medici din Roma și membru al Academiei de Arte Frumoase, pentru realizarea monumentului, finalizat în 1918.

Tot Ioana Beldiman arată că sculptorul realizase anterior, în 1911, o compoziție intitulată „Souvenir”, destinată Cimitirului Grand Jas din Cannes, iar varianta executată pentru familia Aman a primit titlul „La Douleur”.

Platforma oficială POP a Ministerului Culturii din Franța păstrează fișa modelului original din ipsos „La Douleur”, conservat la Musée Denys Puech din Rodez. Fișa datează modelul în anul 1917 și menționează că acesta reprezintă o reluare a unei figuri executate anterior pentru București, indicând anul 1893. Această cronologie diferă de cea prezentată de Ioana Beldiman și necesită verificări suplimentare.

Potrivit lui Gheorghe G. Bezviconi, monumentul păstra încă placa funerară dedicată lui George Grigore Aman. În prezent, această placă lipsește, iar monumentul a fost reutilizat de familiile Golici, Viasu și Stănescu.

Note de cercetare

Sursele consultate prezintă unele diferențe privind cronologia realizării sculpturii. Ioana Beldiman susține că prototipul „Souvenir” a fost realizat în anul 1911 pentru Cimitirul Grand Jas din Cannes, iar monumentul de la Bellu a fost finalizat în 1918. În schimb, fișa oficială POP a Ministerului Culturii din Franța descrie modelul din Muzeul Denys Puech ca fiind datat 1917 și îl caracterizează drept o reluare a unei figuri executate pentru București în anul 1893. În prezent nu au fost identificate documentele originale ale comenzii și nici monumentul „Souvenir” din Grand Jas, ceea ce face necesară continuarea cercetării.

Surse

1. Ioana Beldiman, Sculptura funerară în România, capitolul dedicat monumentului George Grigore Aman.
2. Platforma POP, Ministère de la Culture, fișa „La Douleur”, Musée Denys Puech, Rodez.
3. Gheorghe G. Bezviconi, Cimitirul Bellu. Dicționar biografic.
4. Cercetare de teren, inventarierea monumentului în Cimitirul Bellu, Figura 98, Loc 131.

Monumentul figurează în prezent la figura 98, locul 131 și este utilizat de familiile Golici, Viasu și Stănescu. Sculptura originală realizată de Denys Puech s-a păstrat. Placa funerară originală dedicată lui George Grigore Aman nu mai există, fapt care a îngreunat identificarea monumentului. Potrivit lui Gheorghe G. Bezviconi, aceasta era încă prezentă la data inventarierii.