Mausoleul Fraților Gheorghieff

Mausoleul Fraților Gheorghieff este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură funerară realizate de Ion Mincu în Cimitirul Bellu. Monumentul este cunoscut și sub denumirile Capela Gheorghieff și Cavoul Gheorghieff.

Arhitectura combină forme de inspirație neobizantină și brâncovenească, integrate în concepția neoromânească a lui Ion Mincu. Bogăția ornamentației, tratarea portalului, arcadele, cupola și decorația sculptată conferă capelei caracterul unui monument funerar de mare elaborare artistică. Decorul este integrat în arhitectură și constituie una dintre caracteristicile principale ale capelei. Literatura de specialitate include mausoleul Gheorghieff între lucrările reprezentative ale lui Mincu de la Bellu.

Cavoul familiei Gheorghieff — vedere de ansamblu cu împrejmuirea originală.

Ansamblul sculptural este dominat de cele patru statui de bronz reprezentând Evangheliștii Luca, Marcu, Ioan și Matei, amplasate la cele patru colțuri ale capelei. Frederic Storck a realizat toate cele patru statui. Sursele referitoare la colaborarea Mincu–Storck indică anul 1902 pentru prima comandă, iar documentarea artistică plasează realizarea ansamblului sculptural în perioada 1902–1907.

O fotografie publicată în București, Materiale de Istorie și Muzeografie, XXIX, 2015, este intitulată „Capela Gheorghieff, 1902. Arh. Ion Mincu, sculptură Frederic Storck". Imaginea reprezintă un document important pentru cronologia monumentului.

Capela Gheorghieff, 1902. Arh. Ion Mincu, sculptură Frederic Storck. București — Materiale de Istorie și Muzeografie, XXIX, 2015, p. 171.

În literatura de specialitate există o problemă privind cronologia exactă a construcției. Datarea 1902–1907 este susținută de documentarea referitoare la colaborarea dintre Ion Mincu și Frederic Storck, inclusiv de Camellia Maria Ene, „Frederic Storck. Sculptorul monumentelor funerare”, Adevărul, 2018, care indică anul 1902 pentru comanda primelor două statui și perioada 1902–1907 pentru ansamblul sculptural, precum și de Muzeul Municipiului București, București. Materiale de Istorie și Muzeografie, XXIX, 2015, p. 171, unde monumentul este prezentat ca „Capela Gheorghieff, 1902”, arh. Ion Mincu, sculptură Frederic Storck.

În sens contrar, Cosmin Mihailovici, director al Direcției Arhivă a Camerei Notarilor Publici București, afirmă în articolul „Povestea unor mari acte filantropice și procesele din jurul lor”, publicat în Notar de București, anul XIV, nr. 71, aprilie–iulie 2020, că Evloghie Gheorghieff a fost înhumat în 1897 în Cimitirul Bellu, în cavoul familiei, edificat după proiectul arhitectului Ion Mincu.

Monumentul a avut inițial și opt făclii decorative din bronz. Acestea au dispărut în anii 1990, fiind furate și valorificate ca fier vechi, potrivit documentării secundare existente.

Capela păstrează astfel o valoare documentară importantă pentru evoluția arhitecturii funerare românești de la începutul secolului XX și pentru colaborarea dintre Ion Mincu și Frederic Storck.

Programul sculptural

Programul sculptural este format din patru statui de bronz reprezentând Evangheliștii Luca, Marcu, Ioan și Matei. Statuile sunt amplasate la cele patru colțuri ale capelei.

În 1902, Ion Mincu i-a încredințat lui Frederic Storck realizarea primelor două statui. Sursele secundare indică Luca și Matei pentru această primă comandă, iar după evaluarea rezultatelor Storck a primit și realizarea celorlalți doi Evangheliști.

Repertoriul Storck datează statuile lui Luca și Marcu în 1903, iar pe cele ale lui Ioan și Matei în 1905. Aceste date sunt date ale lucrărilor sculpturale, nu date certe ale construcției întregii capele.

O sursă din 1942 descrie cele patru statui ca fiind realizate de Frederic Storck și le consideră una dintre principalele componente artistice ale capelei.

Cavoul familiei Gheorghieff — vedere frontală cu portalul și statuile Evangheliștilor.

Medalioanele

Două medalioane sunt menționate de Gheorghe Bezviconi, care le atribuie sculptorului Raffaello Romanelli și le datează 1906. Atribuirea, localizarea actuală și existența semnăturilor necesită verificare directă.

CRONOLOGIE DOCUMENTARĂ CRITICĂ

1872 — Moartea lui Hristo Gheorghieff și înhumarea inițială la fig. 5, loc. 15 (Sărău 2024).

1897 — Înhumarea lui Evloghie Gheorghieff la Bellu. O sursă secundară afirmă că a fost înhumat într-un cavou deja edificat după proiectul lui Ion Mincu.

1902 — Începutul documentat al colaborării Mincu–Storck pentru programul sculptural. Fotografia intitulată „Capela Gheorghieff, 1902. Arh. Ion Mincu, sculptură Frederic Storck" (publicată în București MIM, XXIX, 2015, p. 171).

1903 — Evangheliștii Luca și Marcu, datați în repertoriul Storck (nr. 149, 150).

1905 — Evangheliștii Ioan și Matei, datați în repertoriul Storck (nr. 151, 152).

1906 — Medalioanele atribuite lui Raffaello Romanelli, informație provenită de la Bezviconi (1972) și încă neverificată direct.

1907 — Sfârșitul perioadei 1902–1907 indicată în literatura despre realizarea capelei.

Problema cronologică 1897 versus 1902–1907 rămâne deschisă.

Note de cercetare

Hristo Gheorghieff — traseu funerar: Înhumat inițial la fig. 5, loc. 15, potrivit lui Sărău (2024). Ulterior, rămășițele au fost transferate în Capela Gheorghieff. Data transferului nu este identificată în sursele consultate.

Atelierul lui Ion Mincu: desenatorii Clavel și Sarvasy

În articolul memorialistic „Mincu văzut de un fost elev al său", publicat în Arhitectura, nr. 1, 1941, arhitectul Simion Vasilescu descrie modul de lucru din atelierul lui Ion Mincu și îi menționează pe Clavel și Sarvasy între desenatorii care au lucrat la proiectele arhitectului.

Vasilescu precizează că Clavel, „plin de talent și inspirație", a lucrat la cavoul Gheorghieff, iar Sarvasy a lucrat puțin la cavoul Gheorghieff. În aceeași mărturie, Vasilescu arată că el însuși l-a secondat pe Mincu la mai multe lucrări și că, sub direcția arhitectului, a studiat planurile stereotomice pentru Cavoul Evloghie Gheorghieff și pentru alte cavouri proiectate de Mincu.

Informația confirmă existența unei echipe de atelier implicate în dezvoltarea desenelor și a documentației tehnice, fără a modifica atribuirea arhitecturală a monumentului. Clavel și Sarvasy sunt documentați ca desenatori ai atelierului Mincu, nu ca arhitecți ai Capelei Gheorghieff.

Sursă: Simion Vasilescu, „Mincu văzut de un fost elev al său", Arhitectura, nr. 1, 1941.

Problema Storck și Späthe: O sursă bibliografică menționează numele Späthe în legătură cu lucrările de la Gheorghieff. Această referință necesită verificare directă față de repertoriul Storck (1995) și BCMI (1942), care atribuie lucrările exclusiv lui Frederic Storck.

Medalioanele — atribuire: Atribuirea medalioanelor lui Raffaello Romanelli provine exclusiv din Bezviconi (1972). Localizarea actuală, identificarea pieselor și existența semnăturilor nu au fost verificate direct.