Ești în cimitir? Găsește mormântul
Fig. 5 · loc 14 — Cimitirul Bellu
Acest monument nu are încă coordonate GPS stocate — navigația și distanța nu sunt disponibile.
?-1871
Soția lui Aristide Pascal. Decedată la 3 octombrie 1871. Inscripționată pe monument. Monumentul a fost realizat de Karl Storck în anul decesului ei.
1805-1865
Paharnic. Tatăl lui Aristide Pascal. Soțul Elenei Iconomidis, fiica pitarului Dimitrie Iconomidis (Economu), cumpărătorul Hanului lui Manuc. Inscripționat pe monument.
1829-1900
Avocat, profesor universitar, decan al Facultății de Drept, primul decan al Baroului Ilfov, publicist și ziarist. Fiu al lui Scarlat Pascal și al Elenei Iconomidis. Inscripționat pe monument. Unele surse indică 1909 ca an al decesului.
1865-1900
Fiica lui Aristide Pascal și a Ecaterinei Pascal. Diferită de mama sa, Ecaterina Pascal (soția lui Aristide, d. 1871). Documentată bibliografic pentru locul 5-14.
1854-1916
Arhitect. Documentat bibliografic pentru locul 5-14. [Sursă: BMIM XXX/2016, pag. 373]
?-1948
Născută A. Pascal. Documentată bibliografic pentru locul 5-14.
Ansamblul funerar din Figura 5, locul 14, este un monument al familiei Pascal, asociat ulterior și cu familia Mandrea. Literatura de specialitate și documentarea monumentului indică faptul că ansamblul a fost realizat în 1871 de sculptorul Karl Storck. Bezviconi, în Necropola Capitalei (1972, p. 23), îl menționează pe Karl Storck ca semnatar al monumentului lui A. Pascal din 1871. Atribuirea este susținută și de semnătura K. Storck 1871 identificată pe soclu.
Locul are o istorie familială complexă. Scarlat Pascal (1805-1865), paharnic, a fost tatăl lui Aristide Pascal. Soția sa, Elena Iconomidis, era fiica pitarului Dimitrie Iconomidis (numit și Economu), persoana care a cumpărat Hanul lui Manuc. Aristide Pascal (1829-1900, unele surse indicând 1909) a fost avocat, profesor universitar, decan al Facultății de Drept, primul decan al Baroului Ilfov, publicist și ziarist. Soția sa, Ecaterina Pascal, a murit în 1871 — anul în care a fost realizat monumentul. Fiica lor, Ekaterina Pascal, născută în 1865, a murit în 1900 și este de asemenea asociată cu acest loc.
La același loc de veci este documentat și arhitectul Gheorghe Mandrea (1854-1916), precum și Arista Mandrea-Zosima, născută A. Pascal, decedată în 1948.
Monumentul este clasat ca monument istoric, LMI B-IV-m-B-20118.114. Repertoriul BCMI 1995 descrie ansamblul statuar ca fiind format din figura feminină centrală, doi îngeri îngenuncheați, un basorelief cu patru amorași și soclul ornamentat cu ghirlande de frunze de stejar. Figura feminină centrală poartă semnătura K. Storck 1871.
„EKATERINA PASCAL / DECEDATĂ LA 3 OCTOMBRIE 1871 / ARISTIDE PASCAL / DECEDAT LA 21 DECEMBRIE 1900 / SCARLAT PASCAL DECEDAT LA 25 NOIEMBRIE 1865"
Ansamblu: femeie în picioare (160 x 50 x 50 cm, semnat dreapta soclu: K. Storck 1871), înger îngenunchiat cu ancoră dreapta (70 x 46 x 40 cm), înger îngenunchiat stânga (84 x 37 x 47 cm), basorelief cu 4 amorași (111 x 70 cm). Soclu ornamentat cu ghirlandă din frunze de stejar, înălțime totală 315 cm. Atribuirea către Karl Storck este confirmată de semnătura de pe soclu și de Bezviconi, Necropola Capitalei (1972, p. 23), care îl menționează ca semnatar al monumentului A. Pascal (1871), 5-14. [Surse: BCMI 1995, nr. 1-2, fișa nr. 14; Bezviconi 1972, p. 23]
Pentru a adăuga o impresie trebuie să fii .
Fii primul care lasa o impresie!